Daniel Vişan-Dimitriu – Scânteieri de Suflet

Ce-a mai rămas, o vom simți-o, poate,În jar ce sub cenușă va mocniCu amintiri uitate neuitatePrin scânteieri de suflet, încă vii.Iar de va fi un vânt să se abatăÎn lumea lor, să fie flăcări iar,Aș vrea ca ea, cenușa-ceea, toată,Să fie ce a fost, o zi măcar.Tu să-mi apari, mirată, din uitare,Așa cum doar prin … Citește mai mult