Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul Din Visul Toamnei
Se trezise Toamna dintr-un somn, încinsă;Ar fi vrut, cu Visul, să danseze-n zoriiCare au trezit-o când era cuprinsăÎntr-o sărutare-n ceruri iluzorii.El era ca vântul, ea – cuprinsă-n brațe,El – o adiere, ea – trezind fioriiCe-i simțise-odată colindând fânațeCu speranțe care-i colorau bujorii.Vraja amintirii o-ndemna spre VisulCe-o strângea-ntre aripi și-i dădea sărutulUnei lumi din care el … Citește mai mult