Versuri corectate și adnotate
În liniștea apelorSe ascunde șarpele fantastic,Cu ochi adânci ațintiți asupra noastră,Ca o conștiință a pietrei însuflețite.În fiecare dintre noiSe ascunde șarpele fantastic,Plutind în râurile zbuciumate ale inimii.Este un semn de întrebare,Răsucit în sine de zeci de ori,Din care înflorește seninătatea.
– Mamă, ce caută-n casele noastre timpulcu șerpii de fildeș,cu viscolul crud, prin dragoste,peste pietrele negre, înflorite..?!?. –.. când mai avem de străbătutatât ocean cu artere albastre,când mai avem puii cerbilorde purtat în soare,când plutesc sub noi, asediate,piramidele atâtor cranii..?!?. – De ce ne îneacă șerpii de fildeș, mamă,la răscrucea trupului,la răscrucea fântânilor..?!?.16 Făurar 1968.