Ion Caraion – Febre V
La trecătoarea veche, bacii spun,Și-și râd în sarici lungi ca de Crăciun,Că sta acolo, vraiște, la foc,În sinea orii și-amețit de rut.În cherhanaua lunii l-au văzutGonașii, cămilarii, trecătorii;Pe arcul ars de șarpele comorii,Cutremurat în leaturi, pân-la urmă,Ciulind urechea, l-auzeau cum scurmă-nBursucii iernii, la saiaua veche.Iar bacii l-au crezut într-o ureche.