Bokka :.
Te crezi om matur, scrii versuri și-njuri în piese
Consumi cartușe-ntregi când vezi că nimic nu-ți iese
Te dai cu capu de pereți încercând să faci ceva
Și-ți dai seama ulterior că te va afecta cândva.
Judecat de toți, ai fi vrut să-i vezi morți
Da’ tu erai adevărata țintă în care trăgeai glonț
Te-ai anturat cu falși, stricându-ți propria stare
Producându-ți filmu’ propriu lipsit de reluare.
Tu stai doar retras, bine că nu tragi pe nas
Da’ faci ca unu’ care-ar trage când n-ai nimic de tras
Nu te expui din întunericul malefic
Antisocial, închis în propria minte coleric.
Din punct de vedere temperamental te lași luat de val
Când vezi că valu’ te îneacă, vrei să înoți spre mal
Însă înotând nu mai ești sigur dacă ești viu
Te-ntorceai din drum realizând că-i prea târziu.

Tudor Apostol :.
De când am simțit că trăiesc, simt că trebuie să omor,
De când m-am jurat c-o să fiu împotriva tuturor,
M-am dezamăgit pe mine și pe tine și pe alții,
Ce nu au contat vreodată-n limită cu variații.
Îmi bag p***-n ea de artă, mă detonez în promenadă,
O să fac un spectacol și-o să muriți cu toții-n dată,
O să vă scot fără să știți ochii tuturor,
Că dacă eu încă văd, să nu mă vedeți cu toții-n cor.
Ce p**a mea să mai tot scriu că tot scriu de când mă știu,
De când am intrat în sicriu sunt din ce în ce mai viu,
Am transformat poezia într-un război de uzură,
Doar ca să zic plin de ură că încă mă doare-n p**a.
Promit că o să distrug ce am construit forțat,
O să rezolv toată problema punând morții cap la cap,
O să scap de durerea ce m-a crescut atâția ani,
Și o să pun dracu’ odată viața pe ultimu’ plan