II. Nu-i vinul din oală prost,
E-acel cel bea fără rost,
Nici paharul nu-i de vină
Când îl bei fără măsură.
Cu vinuțul de te dai
De lume rușine n-ai,
Lași livada, casa, masa
Și rămâi doar în cămașă.

III. Dac-ai ști sufletul meu,
Ai ști lume de ce beau,
Și de mi-ați ști inima,
Cu toții m-ați căina.
Ca de-o vreme beau întruna,
Iaca, mâine-mplinesc luna
Și-oi lăsa zalog sumanul,
Numa’ să-mi înec amarul.

IV. Omul cu necazuri multe,
Intră-n crâșmă să le uite,
Și bea două, trei pahare
Să-i treacă de amăreală.
Tare-i vinul, eu sunt slabă,
Și m-oi poticni de prag,
Dulce-i vinul, eu amar,
Hai să mai bem un pahar,
Hai noroc, că de murim,
Nimica nu folosim,
Nici tu cântec, nici tu joc,
Că toate rămân pe loc.