Serghei Esenin - Șapca Mi-e Pe Ceafă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șapca mi-e pe ceafă. Merg de-a lungul văii.
Port mănuși de piele pe-nnegrite mâini.
Stepele sunt roze-n zările văpăii,
Râul lin e-albastru între plopi bătrâni.
Tânăr, fără grijă. Ce-aș dori eu oare?
Doar s-aud un cântec, zvon din piept să rup,
Doar să-mi tot susure străvezia boare,
Doar să nu-mi simt gârbov tânărul meu trup.
De m-abat din cale, ies pe o colină –
Câți bărbați, neveste, toți găteli purtând!
Coasele murmură, greblele suspină.
„Ei, poete, -ascultă, ești ori nu plăpând?.
Pe pământ mai bine-i. Nu pluti prin nouri.
Cum ți-e dragă viața, munca s-o iubești.
Nu ești de la țară? N-ai de-aici ecouri?
Să vedem la coasă cât de vrednic ești! ”.
Nu-i peniță grebla, nici condei nu-i coasa.
Dar poți scri cu coasa rânduri după plac.
Sub al verii soare, când e-n cer mătasa,
Le citesc tot anul oamenii din veac.
Îmi dezbrac la dracul haina englezească!
Hei, ia dați o coasă și v-arăt ce pot! –
Nu-s de-al vostru oare, viță țărănească,
Și nu-mi port în suflet satul peste tot?.
Râd de gropi și pietre, sângele să-mi fiarbă,
Bine-i, zău, ca-n ceața zorilor pe deal
Să așterni cu coasa rânduri lungi de iarbă,
Pentru-a fi citite de berbec și cal.
Rândurile-s cântec, slove ce mă-mpacă,
Și voios în sinea-mi gând pieziș nu scald,
Că pot fi citite de oricare vacă,
Ce-o să ne plătească cu-al ei lapte cald.

șapca pe ceafă – Versuri.pro

Serghei Esenin - Șapca Mi-e Pe Ceafă