Santiago

Plouă peste Santiago,dragostea mea dulce.Camelie albă de aer,adumbrită, mai străluce.Plouă peste Santiago,noapte neagră și târzie.Ierburi de argint și visacopăr luna pustie.Privește ploaia pe uliți,plâns de pietre și cristale.Și în vânt, întinse umbreși cenușa mării tale.Mării tale Santiago,fără soare pe coline.Apă-a dimineții-anticene-ncetat vibrând în mine.