George Bacovia – Sângetoamnă
Încet prin ploaia tristăUn piept curbat de tuseCu sânge în batistăPe după colț se duce,Încet prin ploaia tristă.Tot ul ud al cețiiPe urmă-i se abate,Prin gangurile piețiiȘi-n frunzele uscate,Tot ul ud al ceții.E sânge, și toamnă.Cu negru braț de paceO cracă tot mă-ndeamnăLugubră și tenace.E sânge, și toamnă.