Federico Garcia Lorca – Sfântul Mihail
Văd din nalte balustrade,către munte, munte, munte,umbre-ntinse de catâriîncărcați cu răsărite.Ochii lor de întristarese umbresc în lunga noapte.La răscrucile de aer,zorile sălcii se crapă.Cerul albilor catâriochii de mercur și-nchide,dând amurgului cuminteun sfârșit de-nsuflețiri.Pentru-a nu le-atinge nimeni,apele îngheață, mute.Apă goală și nebunăde pe munte, munte, munte.*Mihail, plin de danteleîn alcovul din altar,coapse fine-și dezvelește,năluciri de felinar.Și … Citește mai mult