Friedrich Nietzsche – Saaleck

Dulce, pe munte și vale,Pacea se lasă-n amurg.Din soare cu blânde surâsuriRazele ultime curg.Iau culorile foc, licăreșteUn cerc de adânci frumuseți.Îmi pare că văd din morminteCum ies cavalerii semeți.Și-auzi! Din castele, puternic,Voios suie-un sunet din nou.Pădurile-ascultă, la pândă,În jur fermecatul ecou.În mijloc se-nvolbură cânturi,De chef, vânători și război:Chiar ăuie cornul: răsunăPuternic trompetele-apoi.Și soarele-apune; se pierdeTreptat … Citește mai mult