s-au dus – Versuri.pro

Rafael Alberti - S-Au Dus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt frunzele,
frunzele risipite de abuzul de a voi să fie veșnice,
de a nu voi să cugete, pe întinsul a șase suprafețe
selenare, ce este un pustiu,
de a nu voi să știe ce este stăruința unei picături
de apă pe o țeastă goală, pironită în ploaie.
Ar putea să ni se întâmple alte nenorociri.
În ce zi suntem azi?
Sunt măturate și se îngrămădesc la un loc cu oasele care
n-au dobândit în timpul vieții proprietatea
unui mormânt.
Eu știu că te rănesc,
că acum nu mai ai unde să fugi,
că sângele din vinele mele a suferit o izbucnire de fum.
Tu aveai ochii galbeni și acum nu mai poți să înțelegi
limpede ce este cenușa.
Nu suntem.
Am fost acesta ori acela.

Tudor Arghezi - S-Au Dus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când mi-a sărit pe dinainte,
Răul mi-a spus:
Vino cu mine,
Și nu m-am dus.
Când îmi trecu pe maluri,
Vântul mi-a spus:
Vino cu mine,
Și nu m-am dus.
Când mi-a zburat de sus în jur,
Șoimul mi-a spus:
Vino cu mine,
Și nici cu șoimul nu m-am dus.
Și au trecut pe lângă mine
Către apus,
Apele, vântul, stelele, șoimii,
Și au trecut și-alăturea s-au dus.

Alain Bosquet - S-Au Dus Buzele Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

S-au dus buzele mele,
ce voiau să atingă
atâtea alte buze.
S-au dus ochii mei,
să vadă ceea ce nu se poate vedea.
S-a dus fruntea:
voia și ea să gândească atâtea,
și iar să gândească atâtea.
S-a dus cerbicea mea,
gata să poarte pământul,
să poarte pământul și cerul.
Toate s-au dus! Toate s-au dus!
Iată-te singur, – schelet
doar cu un rest de ficat într-o parte,
ca un ceasornic muribund,
și ca dintele acesta de aur, care sfidează soarele.
Nu se vor mai întoarce.
Mai bine să te prefaci într-un arbore.
Vei găsi
vreun vultur orb
gata să-și facă din țeasta ta culcuș.
Și vei fi mai puțin singur.