Lucian Blaga - Rune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În chip de rune, de veacuri uitate,
poartă o semnătură făpturile toate.
Slăvitele păsări sub aripi o poartă
în liturgice zboruri prelungi ca viața.
În slujba luminii, urna fără de toartă,
luna și-o ține ascunsă pe față
vrăjită să nu se întoarcă.
Stane de piatră, jivine, cucută
poartă o semnătură cu cheie pierdută.
Pecete tăinuită de două ori –
față de foc, arătare, care pe țărm
ridici acum brațele peste mare,
o porți subsuori. Rune, pretutindeni rune,
cine vă-nseamnă, cine va pune?
Făpturile toate, știute și neștiute,
poartă o semnătură – cine s-o-nfrunte?
Crinii muntelui – sublunari –
și-o duc neajunsă pe creștet.
Sub ceruri mumele-o poartă pe frunte.

Lucian Blaga - Descântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Despre tine și otravă,
despre slavă și albine,
scriu în rune o poveste,
căci ce este nu se spune.
E mai vie născocirea
când iubirea o îmbie.
Scriu în rune ani de fiere
și de miere. Zic din strune.
Să-nflorească noima,
lege! Să se-nchege, să pornească
spre-mplinire peste fire
vraje pusă, vorbă spusă.
Crească anul rod de bine,
să ne-aline tot aleanul.
Ne răsfețe ale sorții
și-ale filei două fețe.
Ale sorții și-ale filei;
focul zilei, roua nopții.
În tipare de la mume,
scriu în rune dulci-amare.
Despre tine și otravă,
despre slavă și albine.

rune – Versuri.pro

Lucian Blaga - Rune

Lucian Blaga - Descântec