rugina sentimentelor

Atunci când ceața,Sufletului Durerii,se risipește,pe frunțile reci,și pline de sudoare,ale Viselor,și când,rugina Sentimentelor,cade indiferentă,în pumnii Speranțelor noastre,de pe trupurile cărora,suntem obligați,de către Absurd,să o culegem,pentru a ne clădi cu ea,casa de piatră amară,a Iubirii,de care ne-am împiedicat,încâlcind ghemul,aței Iluziilor Vieții,cărora trebuie să le țesem,Viitorul,pe aripile căruia,ne vom prăbuși la nesfârșit,în brațele Morții.