Rugaciunea unui dac

Mihai Eminescu – Rugăciunea Unui Dac

de

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,Nici sâmburele luminii de viață dătător,Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,Căci unul erau toate și totul era una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n-au fost niciodată,Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:O, cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi?El singur … Citește mai mult

A E Baconsky – Rugăciunea Unui Dac

de

Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al strămoșilor mei, nu mă lăsa să acceptlâncezeala, rugina și lanțul – deschide-mi porți mari de stejar, și așterne-mi douăsprezecepoduri, și dă cailor să-mi poarte coama.Ochilor mei dă-le iar cristalinul de gheață pe caredemult l-au pierdut, otrăvește-mi săgețile și adu-mi aminte ca ultimas-o păstrez pentru mine.