Rainer Maria Rilke – Regele de la Munster
S-a tuns majestatea sa;Acum coroana largă-i atârnăȘi-i îndoia urechile puțin,În care, uneori, cu mult veninMai pătrundea și larma tareA celor care n-aveau de mâncare.Se încălzise regele de totȘi sta rezemat într-un cot,greoi și morocănos.Domn nu se mai simțea:stăpânul din el era găunos,iar favorita era rea.