Rovina

Cu degetele d-aur, fragedele zoriIar deschid spre lacrimi ochii muritori.Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite,Mircea stă cu capii armiei dorite.Părul lui străluce ca fuiorul alb,Scapă valuri late de sub coiful dalb.Faţa lui lumină de trăsuri frumoase,Sub trăite zile grele, furtunoase,El ridică fruntea făr-a suferi.Vocea lui răsună fără-a osteni.Domnul le vorbeşte. Soarele s-arată.Dulcele … Citește mai mult