Elena Armenescu – Rostește-Mă
Rostește-mă.Înveșmântată ca o vestalăÎnvăluită în speranțăSunt tot acolo, unde m-ai lăsatAștept ca o statuieSă-ți văd pasul încolțit lângă trepte.Fulgerele vremii, ninsorile mele dragiTe aduc nălucă sub aceeași copaciAerul se tulbură, clipa lovităAduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura..-strigă-mă! Ți-am spus; și a răsăritcurcubeul lângă suflarea amieziiTăcerea devenise o dungă subțireprintre armonii jefuite de cântec.Când ești departeRostește-mă … Citește mai mult