Daniel Vişan-Dimitriu – Romanța Toamnei Nimănui
De-ai să-ți așezi,În miez de toamnă,Obrazul fin la pieptul meu,Te voi primiCa pe-o zeițăDin visul ce-l visam doar eu.Te voi numi crăiasa toamnei,Regina visurilor mele,Izvor al strălucirii care,În ochii mei, reflectă stele.Te voi privi ca pe-o copilăRătăcitoare-n lumi de vis,Cu mine-n gând,Având ca țintăDoar brațeleCe ți-am deschis.Iar tu,În calda-mbrățișare,Îmi vei zâmbi, îmbujorată,Și vei uita de … Citește mai mult