romanta lucida

Se cunoșteau de opt ani (negreșitcă foarte bine). Și, deodată, fără să știedragostea lor n-a mai fost de găsitcum dispare uneori o pălărie.Erau triști, se mințeau reciproc și în joacăîncercau sărutări, cândva fericite.Acum, fără rost, nu știau ce să facă.În sfârșit ea plânse, el zâmbea, pasămite.Prin geam un vapor trecând se zărea…El spuse: „E patru. … Citește mai mult