romanta de toamna – Versuri.pro

Cântece de munte - Romanța de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Și pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza-n întâmpinare.

Refren: Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo care-ncotro
Să avem motive de a ne pierde.

Frunze-ți trimit scrise cu grafit
Sau cu movul iernii care vine
Ce să-ți mai înșir, frunze-n delir
Te iubesc și mă gândesc la tine.

Orișiunde merg frunze cad din cer
Și din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori pe flori lăcrimând în ploi
Într-un liber schimb cu universul.

Daniel Vişan-Dimitriu - Romanța Toamnei Nimănui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-ai să-ți așezi,
În miez de toamnă,
Obrazul fin la pieptul meu,
Te voi primi
Ca pe-o zeiță
Din visul ce-l visam doar eu.
Te voi numi crăiasa toamnei,
Regina visurilor mele,
Izvor al strălucirii care,
În ochii mei, reflectă stele.
Te voi privi ca pe-o copilă
Rătăcitoare-n lumi de vis,
Cu mine-n gând,
Având ca țintă
Doar brațele
Ce ți-am deschis.
Iar tu,
În calda-mbrățișare,
Îmi vei zâmbi, îmbujorată,
Și vei uita de drumul care
A fost tot ce știai odată,
Și-ai să-mi promiți,
Cu o privire
Senină-a ochilor căprui,
O viață plină de iubire,
Cum n-a mai fost a nimănui.
Daniel Vișan-Dimitriu
(8 oct. 2018, Vol. “Eterna căutare”)

Vasile Alecsandri - Romanța De Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De-aş fi-n a tinereţii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aş avea în taină-a-ţi spune
Ca să devii tu gânditoare.
De-aş fi ce-am fost pe lume-odată,
Privind în faţă viitorul,
Când mă-ndrăgeam de orice fată
Ce-mi părea soră cu amorul,
Aş deştepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocată.
Dar nu-s în floarea tinereţii,
Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice!
Mergi dar, copilă, -n calea vieţii
Întâmpinând zâmbiri amice.
Eu te-oi privi oftând, ferice,
Răpit de farmecul frumuseţii.
Şi însă de-ai vrea să ai parte..
Dar ce zic? Timpul ne desparte.
Tu eşti sosind, eu în plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntâlnire
Cu-apusul palid ce dispare!