romania corupta – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Deplâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O națiune, țară, suntem mereu pe val,
Celebri-n Europa, prea bine cunoscuți;
Am depășit frontiere și orice areal..
Nu-i seminție-n lume să nu fim des văzuți!.
Avem cutume multe, originale, brand;
Proxenetismul, furtul, viol și tâlhărie.
Suntem de neîntrecut, într-un continuu trend
Și veșnic invocăm a noastră sărăcie?!.
Pe seculari nomazi nu-i mai numim țigani,
Cum lumea întreagă-i știe și nu-i peiorativ;
I-am avansat în rromi, descendenți din r.. romani?!?..
.. Plini de năravuri multe și lene drept motiv!.
Nici setea neîntreruptă -nu de cultură multă,
De surogaturi tari, etilice miresme-
N-o recunoaștem plagă; e cultul de-o ocultă,
De spirt de bărbăție băută din aghiesme!.
Ai noștri, vașnici tineri, nu la Paris învață,
Mânjesc Spiru Haret, un nume demn de stimă;
Sunt diplomați.. de genți, jargonul îl înhață,
În muzică-s experți.. Maneua e sublimă!?.
Suntem o garanție în creatori de taxă;
Ne batem cu „prostimea” de-un continent, întreagă,
Vânzând cu insistență noi dări.. Vrem nouă axă;
A furtului de bani și tot furt ca să-l dreagă!?.
La noi și Parlamentul e de parlamentare,
Nu de condus o țară; e vorbă și injurii..
Se duc ca la spectacol, ce nu-l plătesc; e luare
De șpăgi, sau stau să doarmă.. sau să-și expună nurii?!.
Și la dreptate facem continuu brevetări,
Căci doar se știe bine, justiția e oarbă,
Sau chioară, la săraci.. sătui de-mpovărări;
Căci șmecherii sunt, EA!.. Și-ați vrea, EA, să se toarnă???.
Dăm lecții de salarii pe bani împrumutați,
La creatori de-nscrisuri și cereri nesfârșite,
Ce-nvârt, ca în magie, zeci-mii de bugetați,
Făcându-și singuri reguli și pensii nesimțite!.
Oh, țară unicat, cu vot fără valoare,
Căci cel ales nu poate să schimbe, să conducă;
Niște senili, numiți, mențin urgentă stare,
Răstoarnă ierarhii..”crah” țării să inducă!.
O tristă existență-ntr-o lume, unicatul,
Excepție terestră de țară.. deveniți
Fără de leac, negând că voi sunteți păcatul..
Perversități, cu crez de Dumnezeu, sortiți!?!

Corneliu Vadim Tudor - Hoții de Voturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu se mai vindecă această țară
De boala asta groaznică și rară.
Este hoția cea mai blestemată
Care ne trage, zi de zi, pe roată.
Sondaje mincinoase și nefaste
Scoase din burți de niște neamuri proaste.
Apoi se fură-n văzul tuturor
La urne chiar, și pe calculator.
Softul netrebnic e trucat din vreme
Cu cele mai sofisticate scheme.
Echipe de borfași bine dresați
Din zori și până noaptea sunt plimbați.
Autocare pline de geambași
Cutreieră la sat și la oraș.
Aceste turme bine furajate
Votează în delir, fiindcă se poate!.
În cârdășie cu primarii hoți
Mafia scoate limba de doi coți.
Pe înserate, se răstoarnă votul
Rapid se schimbă urnele cu totul.
Poliția și cu Jandarmeria
Au scris pe steagul lor: „Servesc Mafia! ”.
La un semnal, încep să intre-n roluri
„Sondorii” ce livrează exit-poll-uri.
Coloane colorate și lucioase
Te mint ca niște mere viermănoase.
E pus la grea-ncercare angrenajul:
Cum să se „pupe“ urna cu sondajul?.
Cum poate fi servită pe o tavă
Această cupă plină cu otravă?.
Înghit românii și de data asta
Iar Europa va tăcea, ca proasta!.
În țara asta fără Dumnezeu
Se fură tot: și sfântul Curcubeu.
Se fură grâul din colivă chiar
Și zahărul din ceai, de-l bem amar.
Se fură dinții, ochii unui mort
Și fătul rezultat dintr-un avort.
Ce țară mai e asta? Nu e țară
E colonie penitenciară!.
Nu vă mirați că de un sfert de veac
Românii pupă moaștele și tac.
Tratează cu sictir și cu boicot
Chemarea politrucilor, la vot.
Și dacă merg la urne, unii vin
Pentru fasole și un kil de vin.
Democrația? Aș, e doar o farsă
Un șmen păgân, cu Biblia întoarsă.
De-atâta timp, românii sunt drogați
Mereu ies alții, care nu-s votați.
Iar găștile acestea interlope
Livrează șpăgi întregii Europe.
Dar nici yankeii nu sunt neglijați
Doar sunt destule bogății-n Carpați.
Pe hărțile desfrâului barbar
Această țară-i nod feroviar.
Aici se fac și se desfac rețele
De mari spioni și făcători de rele.
De traficanți de arme și organe
De proxeneți cu vicii sub-umane.
Când vor ieși acestea la iveală
Rușinea va fi cruntă și mortală.
Habar n-aveți cât ne-am ticăloșit
Ne va crăpa obrazul la sfârșit.
Iată de ce nu e lăsată țara
Să-și scuture, ea singură, povara.
E clar de ce Mafia Hrebenciucă
Nu va scăpa nimic din ce apucă.
Păzea, că vin alegerile iar
Mare atenție la buzunar!.
Aceleași bande vechi și reciclate
Iar mint că au proiecte minunate.
Să nu le credeți, nu le dați vreun vot
Mai bine le dați una peste bot.
Grădina Maicii Domnului, e clar
Este închisă pentru inventar.
Corneliu Vadim Tudor (1949-2015)
Noaptea de 30 spre 31 martie 2014
(Duminică spre luni)

Ektro feat Faust - Hoții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa întâi: |Ektro|.
În ’89 ați ieșit cu toții-n stradă,
A fost masacru pe bandă, spălat apoi de o tornadă.
Sângele vărsat de-ai noștri, voi l-ați numit ofrandă,
Da’ nimic nu s-a schimbat, explodez ca o grenadă.
Am efect scontat, nimic n-ați realizat,
Ați distrus ce-au clădit alții, zi-ne domnule deputat
De ce mor românii-n stradă? Bătrânii n-au pastile!
Zi-ne domnule președinte, cum dracu să trăim bine?.
Pe 7-8 milioane, eu nu văd un trai decent,
Oare dumneata cât ai bre’ acolo-n parlament?
De 10 ori mai mult, ne dați otravă, pe tavă
Sunteți ca hienele, când țara asta-i bolnavă.
Scumpiri la pâine și lapte, degeaba caută scuza,
Ăștia ne fură ca-n codru și cu „Ocaua lui Cuza”.
Hmmm, lovituri letale, unde-s drepturile tale?
Nu-s, garda sus, luptă cu sistemu’, matale!.

Refren: |Faust|.
Când lipsa-i tot ce obții și n-ai nicio scăpare,
Gândește-te că viața nu poate avea valoare.
Dacă suntem prinși ca-ntro mare închisoare,
În care pare că dispare orice cale de-evadare.
Când toți își bagă colții să îți ia totu’, frate,
Gândește-te că libertatea-i o necesitate,
Ca să nu fim și mâine tot cu mâinile legate,
Fă ceva-n privința asta, acum cât se mai poate!.

Strofa a 2-a: |Ektro|.
Ați vrut libertate, păi suntem liberi, poftim!
De fapt poftim la alții și încercăm să ne mințim,
C-o să avem și noi, însă avem doar nevoi,
Avem nevoie de voi, da’ voi ați uitat de noi.
Și mă zbat să răzbat, mă lupt cu morile de vânt,
Să-mi fac un rost pe pământ, să nu fiu o frunză-n vânt.
Să-mi las amprenta în țara mea, sincer, nu-mi doresc să plec,
Mesaj către România: Dați-mi șansa să încerc!.
Hai să le demonstrăm, l-avem în spate pe Mihai,
Suntem un popor viteaz, avem cel mai dulce grai.
De ce să ne lăsăm conduși, să fim conduși de niște hoți
Când putem pune stop, să-i înlăturăm pe toți.
De ce să moară o țară, când sistemul e de vina,
Refuz și vreau să fac ceva, lăcomia combină..
Goana dupa lei, Cotroceni demisia!
În contextul actual, nu mai apuc eu pensia!.

Strofa a 3-a: |Faust|.
Imaginează-ți că stăm aici de-o viață având speranță
Că vom stinge tot răul, dar cum să-i facem față?
Când 90% nu au nicio importanță
Pentru cei care conduc tratând totul cu ignoranță.
Cum, pot să-nclin această balanță?
Când poporul meu îngheață de frică și frig
Iar viața lor măreață, plină de lux, putere, bani gheață
Nu mai vede înspre cei comuni fiindcă nu mai au timp.
Și ce poți să schimbi? Nu poate să mă amuze,
Când în atâta confuzie ne țin multe ascunse.
Prea ocupați, preocupați să inventeze scuze,
Ne țin pe loc, în larg, ca un vapor fără pânze.
Și mă simt dator să pornesc în miezul nopții,
Să-i caut că ar trebui frate răpuși cu toții.
Le-aș suna ceasu’ tocmai când se dau de ceasu’ morții,
Ca să nu mai creadă că s-au întâlnit proștii cu hoții.

Arghio - Arghio România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

România în câteva cuvinte. Arghio Sighișoara 2008.
Țara noastră nu stă dreaptă nici pe hartă.
Țara noastră în curând se șterge, rămâne o baltă.
Țara noastră e abandonată, condusă, pisată
De oamenii din Parlament, spuneți, e corect?
Alții n-au ce mânca, ăștia își lasă câte-un testament.
Dare imensă, bani, mașini, ce-i mai important?
Nu le prea pasă de oamenii ce n-au casă,
de pustii ce dorm zilnic prin parc, prin gară.
De oamenii bătrâni ce-nfundă spitalele,
de cei ce-și numără zilele când își înghit pastilele.
De cei ce au furat lucruri minore, fără valoare,
Iau ani grei în spate de-nchisoare.
Frățioare, justiția e oarbă.
Țara noastră, mândră România, că la fiecare colț de bloc
zâmbește cofetăria.
Asta-i bucuria, să ne-necăm amaru’, să ne ia banu’.

Refren:
Maxim 4 mii de copii ce cerșesc de foame
Pe la colț de străzi și fug de brigăzi.
Maxim 8 mii de milițieni ce te f*t în gură
să-ți dea amendă dublă.
Maxim 10 mii de copii ce privesc în farfurii
Și nu au din ce trăi.
Maxim 2 mii într-o singură noapte
Mor în șoapte.
Maxim 2 mii de copii ce gândesc ca mine,
Maxim vreo 50 de mii ce fac țara de rușine.

Suntem victime a statului, deprimați în sărăcie,
Pustanii dau mesaje, își pun gânduri pe hârtie.
România nu mai înseamnă chiar nimic,
E plină de oameni necăjiți ce trăiesc într-o mare ruină.
Zâmbete pe fețe întristate în bălți, imagini neclare,
O grămadă de vise spulberate din cauza la sărăcie.
Deputații își trăiesc viața, la TV se afirmă,
Nu-și bat capu’ că au o casă mică, ei trăiesc în vilă.
Copiii din colț de stradă-s mascotele noastre,
din fața la magazin, la ușile care bat.
Atâta cruzime, chiar nimănui nu-i pasă?
Chiar nimeni nu se gândește, n-au cu ce să trăiască.
Ma cuprinde un frig imens, mi se ridică părul pe mână,
Promisiuni uitate, dar vin altele.

Gabori mu*ști cu bastonu’ își fac dreptate,
Îi culeg de pe stradă, dau fără milă-n ființe neajutorate.
Ce dacă-s țigani, unguri, romi, suntem toți în aceeași oală.
România, țara care zace într-o baltă numită sărăcia.
E țara unde și afară tre’ să plătești chiria.
E țara noastră, unii-s mândri de ea, unii ar pleca din ea,
iubitori de țară. România în curând va rămâne goală.
Ori o părăsim noi, ori o fură hoții. Conducerea să sugă p***a.
Vă-ntrebați de ce furăm, cum vrei să câștigăm?
În casă pâine să avem, pe copii să-i bucurăm.
Promisiuni la TV că o să fie mai bine,
Exprimați-vă mai bine ce înseamnă acel bine.

România, datorită vouă este murdărită.
Nu-i minunată România, țara frumoasă,
și plină de rahat…
Decât un sclav la stat, mai bine m***c,
decât primar înjurat și pe afiș scuipat,
mai bine de c***t,
mai bine îngropat
într-un sicriu așezat,
decât ca alții de c***t.
Și am terminat.
M**e la cei din stat!
Datorită lor avem țara de c***t.
…… Câteva cuvinte despre România……
…… Mixtape Sighișoara……… Arghio…………… România

Vasile Militaru - Bucură-Te, Țară!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gânduri într-o zi festivă.
Bucură-te, Țară scumpă, îmbrăcată de paradă,
Că, din alte țări străine, vin prieteni să te vadă!
Șterge-ți lacrima din gene! Ce oftezi într-una frântă,
Când atâtea muzici cântă?
Cântați muzici, cât mai tare, toate câte sunteți voi,
Ca să nu se-audă plânsul văduvelor de război!
La răspântiile toate, muzici, azi cântați, cântați,
Că prea gem, sleiți de foame, marii noștri „mutilați”?
Azi e zi de sărbătoare și datoare ești să joci,
Țara mea cu jale multă, jefuită de escroci!
Foametea și desnădejdea tu n-ai drept să ți le spui,
Țară scumpă, nimănui,
Când la tine ospătează toată lifta cu pistrui?
Cine să-ți ogoae plânsul? Să te-audă, cine poate,
Când atâtea muzici cântă la răspântiile toate?
Cui, o lacrimă să-i pice,
Că-n bordei n-ai foc pe vatră,
Când tâlharii ce te pradă, ospătând, duc trai ferice,
Înfrățiți cu veneticii, în palate mari de piatră?
Cum vrei oare, scumpă Țară,
Soarele dreptății sfinte pe-al tău cer să mai răsară,
Dacă toți cei ce te fură, liberi petrecând, fac haz
Și, când ceri să intre-n ocnă, scuipă-n bietul tău obraz?!
Oare, când vei pune mâna, Țară scumpă, Țară blândă,
În grumajii celor care vor ca Iuda să te vândă?
Celor cari într-una rod
Multul gliei tale rod, –
Câțiva hoți înfipți în ceafa unui biet întreg norod?
Dar mă iartă, Țară blândă, că, de-a tale suferinți,
M-am trezit și eu, cu tine, a haiduc scrâșnind din dinți.
Azi e sărbătoare sfântă,
Când, – deși flămândă ești, –
Nu se plânge, ci se cântă
Întregirea ce ți-au dat-o Sfinții de la Mărășești?
Mâine însă, Țară scumpă, sfinții tăi suiți la cer,
Să le faci dreptate cer:
Viața nu și-au fost jertfit-o ei, Arhanghelii tăi mari,
Pentru ca tu s-ajungi roabă unor cețe de tâlhari;
N-au murit, scăpându-și Țara, marii noștri mucenici,
Ca să ți se-nfigă-n glie gloatele de venetici!
N-au căzut pentru desfrâul
Hoților ce-ți fură grâul,
Țară plină de belșug,
Nici, – când lor le crapă burta, – tu să tragi flămândă-n jug!
Azi deci, fâlfâind drapele, cântă, Țară fără pâine,
Și, – cum cer ai tăi Arhangheli, – judecata s-o-ncepi mâine
Ori destinului tău mare fir de aur știi să-i torci,
Ori întreaga ta grădină va fi cocină de porci!
decembrie 1936