Rodin – Versuri.pro

Carl Sandburg - Omul În Mers al Lui Rodin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Picioarele țin trunchiul la distanță de pământ.
Și iată-ne aici în fața unui adevărat poem al picioarelor.
Puteri ale oaselor și tendoanelor ridică pântecul și plămânii
Din lut și deasupra humei unde ochii se uită și-urechile aud
Și brațele pot bocăni cu ciocanul, trage cu pușca și mâna motoare.
Ne faci a ne simți
mândri de picioarele noastre, bătrâne.
Și ai lăsat capul deoparte,
Craniu-i totdeauna socotit un fărâmicios megieș al gleznelor.

Rainer Maria Rilke - Livezile (XXIII)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adesea papa cufundat în fast, –
om venerabil de altfel –
prin legea sacrului contrast
l-atrage chiar pe diavol lângă el.
Noi neglijăm şi nu vorbim deloc
despre acest mirabil echilibru;
ci, iată, sunt curenţi prin Tibru
şi orice joc îşi are-un contrajoc.
Şi-mi amintesc de când Rodin
mi-a spus în voce cu căneală
(plecam cu el spre Chartres, într-un tren)
că cea mai pură catedrală
are-un dispreţ în puru-i gen.

Nichita Stănescu - Respirări I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și totuși ce este munca? De ce a ara e muncă? De ce a gândi e muncă? De ce a spera sperare e muncă? De ce a visa visare e muncă? De ce a clădi clădire e muncă?
Poate că a venit vremea să fim cu toții talentați. (..)
Adolescenți, voi visători care vă pregătiți de muncă spre a vă justifica faptul că sunteți, vă reamintesc vorba gândită cu gânduri de romanticul sculptor Rodin care zicea cu îndreptățire că a avea talent înseamnă să-ți facă plăcere ceea ce muncești. Toate acestea sunt un cântec gândit și muncit, pe care îl dedic muncii care naște gânduri. Numai munca naște idei.
(din „A ara arare, a gândi gândire”)