rodica elena lupu

Rodica Elena Lupu – Cu Încetinitoul

de

Aerul e doar o aburire,doar un spațiudin care au migrat clipe,din care s-au scurs lacrimile,acolo sus-sus la fereastra singurătății,Un Auschwitz de ramecăzând sau urcând,un gând imens construitdin sticleconcave,convexe,cum stai ca un porumbel de granitciocănind geamul orb reflectândinterior,exterior,cum stai ca o frunză speriatăde picăturile de mercurale furtunii de vară,senzații,sentimente.

Rodica Elena Lupu – Incertitudine

de

Bine, bine.Frige-ți inima din nou.Numai să te străduieștisă urci o scară rulantăcare coboară.Sau, folosind o metaforădin tenis,văd un scor alb.Între jocuri,încearcă să te gândeștila ce vei face,să zicem,peste câțiva ani.-Știi ceva,niciodatănu mi-am făcut vreo iluziecă va dura mai multtoată povestea.Cine e în staresă spună ce se va întâmplaîn următoarele zile,ce să mai vorbimde ani?.