Mihai Eminescu – Rime Alegorice
Corabia vieții-mi, grea de gânduri,De stânca morții risipită-n scânduri,A vremei valuri o lovesc și-o sfarmăȘi se izbesc într-însa rânduri-rânduri.Iar eu pe-un țărm pustiu murii în pace.Deasupra frunții-mi luna-n nouri zace,Trecând încet pustiile SahareiȘi luminând o lume care tace.La miezul nopții vezi pustia planăNăscând de suptu-i mândră caravanăDe morți în văluri lungi și, trează,Mergând încet spre-un … Citește mai mult