rezistenta culturala – Versuri.pro

Raku feat Faibo, Gani, Brugner, L. Doc - Rezistența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hip Hop.. prin difuzoare..
Steagul rămâne sus
Din periferie și până la apus
Hip Hop.. prin difuzoare..
Steagul rămâne sus
Din periferie și până la apus.
Raku
Un inelar cocalar frânge ca-n harakiri nara
Când chitara dintr-un nuc face să tresară seara
Sunanad precum Ahab harță prin Guadalahara
În rappu românesc soldații încă-și deservesc țara
Șobolani ce-aruncă banii pe noi prin campanii
Nu-și spală nici fața, nici noua teastă cu șampanii
Emit rezistență-n casca ta
Cu Faibo, Gani, Brugner și cu Doc în cască ca
Picătura chinezească
Pân-o să trezească
Galerii pe-aceeași Terra, ura s-o oprească
Semnale subliminale ne-atacă să fim confuzi
Încearcă să ne-nvrăjbească, dar cad ca la Oituz
Reprezentăm „tribu de lipitori” ca FISCu
Cei ce de mici înfruntăm zmeii cer capitalismu
Trecând de ziduri prin frig, prin reziduu și viciu,
Cu mental de fier și.. ține departe de-ospiciu.
Gani
Un prim indiciu,
M-asculți că vrei, nu-i vre-un serviciu,
Nimeni nu poate judeca, deci nu las nimic în litigiu,
Tu alt capriciu,
Cuvântul reflectă karma,
Utilizat greșit se-ntoarce tăios ca arma
În altă frecvență, opunem rezistență,
Diferită, ne ferim de fel de decadență,
Ca de-o existență bazată pe indiferență,
Ne adresăm oricui, indiferent de-apartenență.
Multe dintre ziare
În prezent rămân surse de îndoctrinare,
Vad un sistem labil prin ochii de copil care
Crește refuzând minciuna din televizoare,
Prin difuzoare.
Ref.
Deja ai pumnu strâns,
Ține pumnu sus,
Nu ne-au supus Mărășești, Mărăști, Oituz,
Acum te sclavesc ai noștri, rupe lanțul, frățioare,
Hai să-i călcăm în picioare ca pe branturi.
Bis.
L. Doc
Opun rezistență curentului ca un tablou electric,
Viața-i aici un show eclectic, mă vezi des bezmetic
La pas prin bucale, luându-i pulsu ca un medic,
Din Băneasa de la VD, până-n Berceni la Cedry2k,
Aud discuții, lipsuri, e limbaju dialectic,
Vad afișe cu necunoscuții,
Pe care dacă-i aleg zic
Că va fi magic, fiind senzațional
Eu simt că va fi tragic, de aia devin reacționar.
1984, Orwell avea dreptate,
1989, știi câți oameni au murit frate?
Ca noi să scriem 22 de milioane de definiții pentru libertate,
Și tot nu ești liber, alte
Lucruri te leagă, te seacă,
De aia te bucuri la șpagă,
Hai să torni juice,
E un lux,
Ca sucul în lagăr,
Ăștia de sus nu mai știu ce trucuri să facă,
Să continue să mulgă această vacă,
Ce zici Cioacă?.
Brugner
Exponenți decadenți
Ai unui regim de impotenți,
Ei încearcă să ne facă fix când nu suntem atenți,
La școală repetenți,
Acum premianți,
Pe mii nu pe cenți,
Dictează reguli și stabilesc miniștri impertinenți,
Nu vom fi reduși la tăcere,
Atâta timp cât din plăcere,
Scriem caiete-ntregi,
Necâștigând niciodată-o avere,
Mulți dintre noi nu mai au putere,
Nici măcar să spere,
Că vor realiza vreodată ceva,
Hip Hop -ul nu se cere,
Steagul rămâne sus
De la răsărit la apus,
În memoria oamenilor care-au avut ceva de spus
Pân-acum, dar s-au dus,
Ei împreună au pus
Bazele acestui concept,
Ce a devenit înțelept,
La început bazat pe stradă, apoi pe intelect,
Rezistența vine din noi, formăm un cerc select,
Și nu cedăm nici un metru
De la Gara de Nord până la podul în metru,
Din periferie și până departe în centru.
Ref. X2

Grigore Vieru - Glontele Internaționalist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unora care au cerut să fiu împușcat.
Am spus că am avut și noi cultură,
Cultură veche, nu de festival.
Ce rău făcutu-ți-am, lepădătură,
De-ți tot ascuți cuțitul criminal?!
Am spus că tot ce-i sfânt o să rămână,
Că Cineva veghează-al meu destin,
Că Eminescu-a scris doar în română,
În alfabetul nostru cel latin.
Am spus că Eminescu ne e scutul
Cel de lumină lină și oțel,
Că este rău să ne uităm trecutul,
Că și mai rău e să ochești în el;
Că-i fapt de josnicie și ocară
Să duci un trai de cârtiță râmând,
Să nu știi ce se-ntâmplă pe afară
În vântul și-n lumină sângerând;
Că nu e bine tot ce se întâmplă
Cu limba, cu istoria, cu noi.
De ce vrei să-mi înfigi un glonte-n tâmplă,
Turcitule, prăsit de vremuri noi?!
Nu inventez, cum spui, probleme
Și nici dureri. Într-adevăr e rău.
Ci tu ai inventat un fel de steme
Cu spicul aplecat spre sacul tău.
Ascultă-mă! Întregul piept mi-e plin cu
Jăratecul durerii supărat.
Te șfichiuiesc cu varga: „na turbincu!”
Nu cer să fii de cracă spânzurat.
De-atâtea ori văzui a morții coasă,
Jivine din hățișuri m-au păscut,
Dar fiară nu-ntâlnii mai fioroasă –
Ce fel de mumă oare te-a născut?!
Și cum de nu te potopește Nistrul
Cel care astăzi, din pricina ta,
Mi se arată-n inimă sinistru
Și-ajuns-am a-l urî și blestema.
Să lupt cu tine ori să-ți iert păcatul,
Căci iată-avem înnemuriți părinți?!
Dar m-ai lovit în creştet cu placatul
Vroind să-mi vâri istorii noi în minţi.
Închei poemul și îmi iert piticul,
Căci mi-au șoptit trei îngeri necorupți:
„Pe-aista l-a fătat sub cer nimicul
Și n-are nici un rost cu el să lupți”.
„Nu-i chiar așa”, aud cum îmi șoptește
Un frate drag, un cântăreț șoiman:
„Pe-aista nu-l ierta, ci ia-l în clește
Și dă-l prin răzătoare ca pe hrean!”
Ci eu mă uit la fiii mei, la casă
Și caut un răspuns în ochii lor.
Și-atâta suferință mă apăsă
Și nu de glonte, ci de jale mor.
Noi nu ucidem! Noi prin suferință
Eroi, martiri, profeți și sfinți suntem.
Din ea: din suferință-și ia ființă
Vecia-n care credem și cântăm.

Adrian Păunescu - Universitate Obligatorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am impresia că atât de tare
Mă asupreşte cenzura română
încât, scăpându-i printre degete
Voi deveni încet-încet
Poet european întocmai,
cum aluatul
Frământat de bunica mea,
Scăpându-i printre degete
Devenea nu pâinea
Comună şi obştească a casei,
Ci acele fragmente plăcute şi dulci
Care se coceau primele pe plita încinsă
Şi care mi se părea că sunt făcute
Din alt aluat.
Atât de rău vă purtaţi cu mine,
Atât de nedrept,
Atât de umilitor,
Atâta mă pătimiţi româneşte,
încât încep să năduşesc mondial.
Poezii cenzurate
Breaza, 20/23 decembrie 1983