Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte,
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă,
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89! /x2/

Strofa 1:
E 2009, două decenii-au trecut
De când ni s-a dat din nou un nou început
De către oameni simpli, actualmente martiri,
Care astăzi au mai rămas doar simple amintiri.
Te-apucă fiorii atunci când stai și te gândești,
Ei au murit, frate, pentru ca tu să trăiești.
În ploaia de gloanțe, ei au stat neclintiți,
La fel ca și un fagure, au fost toți uniți.
Nu le-a păsat o clipă de soarta ce îi aștepta,
Și fiecare-n sinea lui, la bine spera.
Copii, bărbați, femei, tineri sau veterani,
S-au strâns cu toții ca să-i dea jos pe tirani.
S-au săturat de viața mizeră pe care-o trăiau,
Că au ajuns, sărmanii, să lucre și când dormeau.
O să-mi rămân adânc în suflet, ca niște eroi,
Că dacă ei nu se jertfeau, nu ne mai nășteam noi.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte,
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă,
De orice vârstă-ai fii, strigă respect ’89! /x2/

Strofa 2:
Recunosc, nu am trăit acele clipe de coșmar,
Dar nici nu pot s-accept acum o viață de calvar.
Asta ar însemna că ei au murit degeaba,
Iar tovarășii comuniști își fac liniștiți treaba.
Dar nu, nu! Așa ceva nu pot s-admit,
Oricând au vrut să ia cuvântul, de refuzuri s-au lovit.
Le-a fost furată libertatea, chiar de la-nceput,
Lovitură de stat sau revoluție, n-au știut.
Ei au ieșit în stradă, mânați de-un curaj exemplar,
Au vrut să-și vadă liberi măcar copiii-n zadar.
Adevarații eroi au fost sortiți în timp uitării,
Doar gunoaie sunt în față datorită promovării.
Iar cei care-au stat drepți, drept în fața armei,
Cotrobăie în tomberoane sau trăiesc într-un bordei.
Copile, să nu uiți vreodată că aici, în Timișoara,
S-a născut libertatea, și o știe toată țara.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte,
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă,
De orice vârstă-ai fii, strigă respect ’89! /x2/

Strofa 1:
E 2009, două decenii-au trecut
De când ni s-a dat din nou un nou început
De către oameni simpli, actualmente martiri
Care astăzi au mai rămas doar simple amintiri
Te-apucă fiorii atunci când stai și te gândești
Ei au murit, frate, pentru ca tu să trăiești
În ploaia de gloanțe, ei au stat neclintiți
La fel ca și un fagure, au fost toți uniți
Nu le-a păsat o clipă de soarta ce-i aștepta
Și fiecare-n sinea lui, la bine spera
Copii, bărbați, femei, tineri sau veterani
S-au strâns cu toții ca să-i dea jos pe tirani
S-au săturat de viața mizeră pe care-o trăiau
Că au ajuns, sărmanii, să lucre și când dormeau
O să-mi rămână-adânc în suflet, ca niște eroi
Că dacă ei nu se jertfeau, nu ne mai nășteam noi.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.

Strofa 2:
Recunosc, nu am trăit acele clipe de coșmar
Dar nici nu pot s-accept acum o viață de calvar
Asta ar însemna că ei au murit degeaba
Iar tovarășii comuniști își fac liniștiți treaba
Dar nu, nu! Așa ceva nu pot s-admit
Oricând au vrut să ia cuvântul, de refuzuri s-au lovit
Le-a fost furată libertatea, chiar de la-nceput
Lovitură de stat sau revoluție, n-au știut
Ei au ieșit în stradă, mânați de-un curaj exemplar
Au vrut să-și vadă liberi măcar copiii-n zadar
Adevarații eroi au fost sortiți în timp uitării
Doar gunoaie sunt în față datorită promovării
Iar cei care-au stat drepți, drept în fața armei
Cotrobăie în tomberoane sau trăiesc într-un bordei
Copile, să nu uiți vreodată că aici, în Timișoara
S-a născut libertatea, și o știe toată țara.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.