Adrian Păunescu – Restaurație
Toate s-au întors, deodată,Nimeni viața nu-și mai știe,Un izvor de apă vie,Trage seceta pe roată.E nisip, nu sunt ferestre,Mai la fiecare casă,Peste luna-ntunecoasăLuminează bălți terestre.Mi-este fiică biata mamă,Vin martirii de pe ruguri,Vai, trecutul ne recheamă,Câmpurile ară pluguri,Vinul iese brusc din cramăȘi aduce-un coș de struguri.