Refren:
Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv,
Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv.
Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit,
Altă foaie, altă muză, același chip. (x2)

Strofa II:
Film de scurt metraj, ce falsă-i revenirea,
Pentru ce dai ceasul înapoi, acoperă-ți privirea.
Cât ai să aștepți, atât cât am așteptat,
Rolul meu aici încet, încet a clacat.
Plângi de o secundă, au trecut eternități,
Flori în număr par, am notat acele dăți.
În care eram în stare de orice, pentru nimic,
Așteptam, așteptarea a fost contra timp.
Contra mea, contra pusă în ace secunde,
Bate atât de sadic, așa a fost să fie?
Mișcări în indigo, unde te-ntrebți acum?
Închide ușa, trântind, rămas bun.
De ce ai plecat, ceasornicar pierdut,
De ce ai ales să simt fiori în amănunt?
Însă ceva îmi coase membrele de pământ,
Singurătatea-i minimală, om nu mai sunt.

Refren:
Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv,
Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv.
Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit,
Altă foaie, altă muză, același chip. (x2)

Strofa III:
De care mă feresc, ca de mine însumi,
Tu nu mă cunoști, nici eu,
Dar încerc să trec inimi de linii, destinații prevăzute,
Eu pe ambele părți, tu, nicăieri.
Așa a fost să fie, nu-i momentul să zâmbești,
Final trist, reluăm, găsim răspunsul,
Ce păcat că-l știu și e plin de neajunsuri,
Nu-i momentul să plângi, poți să zâmbești!
Amuzant, de parcă-s indigoul meu opus,
Oglinda peste cerneală, răsărit sau apus?
Eternul s-a limitat într-un monolog voit,
Așa a fost să fie, așa a vrut să admit.
Nu-mi pasă, știi prea bine că mă mint,
Gratiile-mi limitează, viziunea-n vid.
Viața mea se rezumă la un jalnic refren,
Cumplit și ochi imaginari, încă mai sper.

Refren:
Înc-o țigară, înc-o zi, repetitiv,
Înc-o cafea, înc-o noapte, impulsiv.
Încă o vorbă, înc-un vers, dezamăgit,
Altă foaie, altă muză, același chip. (x2)