renegat – Versuri.pro

Grigore Alexandrescu - Confesiunea Unui Renegat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Confesiunea unui renegat.
Ascultă-mă, sfânt preot, ascultă-mă, părinte.
Ajută un nevrednic, lipsit de ajutor;
Consolă un trist suflet ce soarta își presimte,
Când sună ceasul groaznic, veciei vestitor.
Viața-mi de necinste și crimile-mi trecute,
Ca furii nempăcate asupră-mi năvălesc;
Vânzări, satanești planuri, de lume neștiute,
În inima-mi pun iadul, ca iesme îmi scâșnesc.
Nopțile-mi sunt grozave, tăcerea îmi șoptește,
Mă înconjoară prăpastii la fiecare pas;
Părul meu c-al lui Cain pe frunte-mi se zbârlește;
Gura mi se-ncleștează și nu pot scoate glas.
Mă rătăcesc pe câmpuri, dar iarba înviază,
Dar arborul pădurei ia formă, mi-e vrăjmaș;
Vulturul mă privește și ochiu-i scânteiază,
Și-a sfâșia e gata un leș de ucigaș.
Vezi ceasornicul acesta care la pieptu-mi bate?
E vechea recompensă unui păcat cumplit.
Câte cu a mea faptă am drepturi câștigate?
Vânzarea fu plăcută, dar eu desprețuit.
Am cunoscut bărbați lucrând l-al țării bine.
Cu-nalte simțimente la ei m-am arătat;
Târându-mă la dânșii, s-au încrezut la mine,
Ieri le-am jurat credință, și astăzi i-am trădat.
Urând orice virtute ce n-o putem ajunge,
Pe orice om de merit în veci am defăimat;
Proteu cu fețe multe, strigoi setos de sânge,
La umbră, la-ntuneric, pe mulți am sugrumat.
Subt aer de blândețe, urmam a mea turbare,
Și gheara-mi veninată în inimi înfigeam.
Având nepedepsirea de preț la a mea vânzare,
Minciuni nerușinate eu liber tipăream.
Angel de întuneric pentru-ale lor păcate,
Ieșind din adâncirea noptosului Tartar,
Am auzit cu spaimă cuvântul de departe,
M-am prefăcut că-mi place, și am zâmbit amar.
Am zis: iată speranță, prilej de bucurie!
Și bogății și titluri acum să dobândesc
E timpul să se-nalțe smerenia mea trufie
Am imitat virtutea, dar o s-o prigonesc.
Pot să sugrum pe-aști oameni, și să le iau veșmântul,
Căci eu sunt cel mai tare, având tainele lor,
Multe fiare ca mine le sufere pământul
Și aerul cu zăbavă trimite ajutor.
De ură nici nu-mi pasă, când e fără putere,
Desprețul e o vorbă deșartă de-nțeles;
Mai sunt poate și alții cu mine d-o părere,
Și când fac al meu bine, drum sigur mi-am ales.
Iată puține, taică, din multele-mi păcate, Iată crime ce astăzi nu pot să mai lucrez, Într-al lui Hristos nume drăcește-au fost lucrate; Râdeam de semnul crucii, dar lângă moarte cred.
Asta e adevărul ce pocăința-l naște;
De frica judecății în sânu-ți îl depui,
Amăgitorul șarpe abia se mai rarăște;
La glasul veciniciei cu groază mă supui.
Dar ce-am zis? Nu voi ruga, nu voi a ta credință;
Urăsc a voastră lege și-al vostru ajutor.
Este o slăbăciune oricare pocăință;
Gâde am fost în viață, și gâde voi să mor.

Katana - Ronin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Katana – Ronin.
Renegat din ziua 1, 13 august ’82,
niciodată plin de mine dar mereu sătul de voi.
Voi, care mi-ați luat șansa de-a merge mai departe,
care m-ați adus cu un pas mai aproape de moarte.
Rătăcind ca prin deșert având speranțe deșarte,
mereu am avut visuri însă niciodată parte
de-mplinirea unuia și nici nu cred că voi avea,
nu-ntrezăresc acum decât pustiu în fața mea.
Pustiu am lăsat în urmă când am renunțat la tot,
am vrut să merg pe-același drum pentru că știu că vreau și pot,
fără să am un scop, sau fără multă speranță,
prin ochii mei văd lumea într-o singură nuanță.
Destul de stăpân pe mine, fără stăpân ca un ronin,
orbit prea mult de întuneric prin proprii ochi senini,
fără vreo rază de lumină,
Caut o oază salvatoare,
nu văd o cale de scăpare,
privesc în jur cu nepăsare.
Rămân cu katana, no more mister nice guy,
respect codul cuvântului, onoare de samurai,
tai negura timpului, revăd istoria antică,
reneg frecvent tot ce-i prezent și asta pentru că…

Refren:
Sunt un ronin, viața e un chin plină de venin,
lumea mă reneagă totuși capu’ las senin,
sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul,
prins în lupta vieții arma mea este cuvântul.

Ronin, dețin puterea gândului, puterea cuvântului,
dețin puteri mistice, schimb legile pământului,
sparg barierele timpului, mă propag precum ecoul,
pun la loc decinste vechiul și promovez noul,
generez răspunsuri la semnele de-ntrebare,
aduc lumină în mișcare precum regele soare,
renegat de societate, versurile-mi sunt blamate,
sunt privit ca paria, faptele-mi sunt păcate
pentru care tre’ să cer iertare, oare de ce?
când încerc să-mi exprim ideile sunt tratat rece,
de ce vor să sece izvoare lirice prin cenzură,
cele 10 porunci sunt doar vorbe de umplutură,
oare de ce când vrei să spui ceva îți bagă pumnu-n gură,
oare de ce când e vorba de mesaje tre’ să țin cură,
de ce oare sunt tratat cu ură fără măsură,
iar paharul cu apă conține-un strop de cianură,
eu îmi trimit flow către mințile lor pe poste de rime,
încarc arme și trag, las în spate doar victime,
hienele societății îmi dau târcoale-n rafale,
veniți cu toți, mă lupt cu toți eu am ales această cale.

Refren:
Sunt un ronin, viața e un chin plină de venin,
lumea mă reneagă totuși capu’ las senin,
sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul,
prins în lupta vieții arma mea este cuvântul.

Privit cu dispreț, pe capul meu au pus un preț,
deși strivit de destin eu încă mă mențin, semnez
și prefer să trăiesc, nu îmi hrănesc spiritu’ cu
ura din voi, nu mă veți împinge către….
Eu pretind numai ce dețin, dețin doar cerul senin,
liber și trist ca un ronin, nu am la cine să mă-nchin
și nici măcar nu aș putea, cred doar în Katana,
că am abandonat icoana și am uitat ce-i aia teamă,
flama-mi arde-n karma, soarta mea e scrisă-n sânge,
voi căra aceeași cruce pe oriunde mă voi duce,
iar la o răscruce nu aleg drumul cel mai lejer,
fac tot ce-mi stă în putere să nu devin prizonier,
suspans și mister trăiesc cu-ncetata zbatere,
păzea, sunt unic om care poate să mă apere,
peregrin prin lume, nu am revolvere,
dar vedeți că venim, vedeți cât venin am în artere,
fac parte din cei care reușesc să se opună,
când cineva încearcă să îi supună doar cu o minciună,
furtuna mea în clepsidra timpului formează o dună,
eu sunt cel ce răzbună, respect tradiția străbună.

Refren:
Sunt un ronin, viața e un chin plină de venin,
lumea mă reneagă totuși capu’ las senin,
sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul,
prins în lupta vieții arma mea este cuvântul.

Kate Winslet - Ronin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Katană-Ronin.
1. Renegat din ziua 1, 13 august ’82
Niciodată plin de mine,
Dar mereu sătul de voi.
Voi care mi-ați furat șansa de-a merge mai departe,
Care m-ați adus cu-n pas mai aproape de moarte.
Rătăcind ca prin deșert,
Având speranțe deșarte.
Mereu am avut visuri,
Însă niciodată parte
De-mplinirea unuia
Și nici nu cred că voi avea.
Nu-ntrezăresc acum
Decât pustiu în fața mea.
Pustiu am lăsat în urmă
Când am renunțat la tot,
Dar o să merg pe-același drum
Pentru că știu că vreau și pot.
Fără să am un scop
Sau o fărâmă de speranță,
Prin ochii mei văd lumea într-o singură nuanță.
Destul de stăpân pe mine,
Fără stăpân ca un ronin,
Orbit prea mult de întuneric
Prin propriul ochi senin.
Fără vreo rază de lumină,
Caut o oază salvatoare,
Nu văd o cale de scăpare,
Privesc în jur cu nepăsare.
Rămân cu Katana,
Da, mister, nice guy,
Respect codul cuvântului,
Onoarea de samurai.
Taine în gura timpului,
Revăd istoria antică,
Reneg frecvent tot ce-i prezent
Și asta pentru că:

Refren x 2
Sunt un ronin,
Viața e un chin,
Plină de venin,
Lumea mă reneagă totuși
Ca pe-un alt subtil.
Sunt un ronin,
Sunt mai liber decât vântul,
Prins în lupta vieții,
Arma mea este cuvântul.

2. Ronin dețin puterea gândului,
Puterea cuvântului,
Dețin puteri mistice,
Schimb legile pământului.
Sparg barierele timpului,
Mă propag precum ecoul,
Pun la loc de cinste vechiul
Și promovez noul.
Generez răspunsuri la semnele de-ntrebare,
Aduc lumină în mișcare
Precum regele soare.
Renegat de societate,
Versurile-mi sunt blamate,
Sunt privit ca paria,
Faptele-mi sunt păcate
Pentru care tre’ să cer iertare.
Oare de ce?
Când încerc să-mi exprim ideile
Sunt tratat rece.
De ce vor să sece
Izvoare lirice prin cenzură?
Cele 10 Porunci sunt doar vorbe de umplutură.
Oare de ce, când vrei să spui ceva,
Îți bagă pumnu-n gură?
Oare de ce, când e vorba de mesaje, tre’ să țin cură?
De ce oare sunt tratat cu ură,
Fără măsură,
Iar paharul cu apă conține un strop de cianură?
Eu îmi trimit flow
Către mințile lor pe post de rime,
Încarc arme și trag,
Las în spate doar victime.
Hienele societății îmi dau târcoale, în rafale,
Veniti cu toți, mă lupt cu toți,
Eu am ales această cale.

Refren x 2.

3. Privit cu dispreț,
Pe capul meu au pus un preț,
Deși strivit de destin,
Eu încă mă mențin semeț.
Și prefer să trăiesc,
Nu-mi rănesc spiritul
Cu ura din voi,
Nu mă veți împinge către sepuku.
Eu pretind numai ce dețin,
Dețin doar cerul senin,
Liber și trist ca un ronin,
Nu am la cine să mă-nchin
Și nici măcar nu aș putea,
Cred doar în Katana,
C-am abandonat icoana
Și-am uitat ce-i aia teamă.
Flama-mi arde-n karma,
Soarta mea e scrisă-n sânge,
Voi căra aceeași cruce
Pe oriunde mă voi duce,
Iar la o răscruce
Nu aleg drumul cel mai lejer,
Fac tot ce-mi stă-n putere
Să nu devin prizonier.
Suspans și mister,
Trăiesc o-ncetată zbatere,
Căci de azi sunt unicul om
Care poate să mă apere.
Peregrini din lume,
Nu mă-nchin,
N-am revolvere,
Dar veniți, că venim, vedeți cât venin am în artere.
Fac parte dintre cei care reușesc să se opună
Când cineva încearcă să-i supună
Doar cu o minciună.
Furtuna mea,
În clepsidra timpului
Formează o dună.
Eu sunt cel ce răzbună,
Respect tradiția străbună.

Refren x 2