Versuri corectate și adnotate
Ne uităm la noriȘi spunem că seamănă cu-o turmă de oi.Tresărim speriați când vedem lupulÎn cartea de zoologie.Alteori ne apucă un dor de munteAtât de puternic, încâtVedem cum începe să crească iarba grasăPe birouri.Sunt gânduri care continuă să ne soseascăPe vechea noastră adresă,Pentru că fiecare dintre noi suntemCiobanul care și-a pierdut oileÎn subconștient.
Dac-aș cădea la infinitȘi-n jos n-aș ști ce eȘi-n sus nu aș putea priviM-aș întreba unde, cum, când și de ce
Vin, iată-le, tot de la sine,Frânturile toate spre mine,Fărâme știrbite și-ntregiDe lucruri pe care de-abia le-nțelegi.Așa sunt cum le-am uitatDe când s-au culcat:Un fost cimitir de păpuși.Încep să se miște de-acuși,Să capete trupDin umbră și zvon ca un stup,Și, rupte, pe-ncetul se reîntregesc.Copite cu nimb îngeresc,Spărturi de icoane, păstrând a mustrare,O schița de bine și … Citește mai mult