relatie parinte copil – Versuri.pro

Miller Marcel - Găleata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Găleata
Zis-a fiul către tată:
După ce-a sfărâmat găleata:
-Nu mă dojeni pe mine,
Ci mă ajută să fac bine,
Ca să fiu și eu ca tine,
Înțelept cum se cuvine.

Simple Plan - Perfect (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hei, tată, uită-te la mine
Întoarce-te înapoi și vorbește cu mine
Am crescut eu după plan?
Crezi că-mi pierd timpul
Făcând lucruri care le vreau?
Pentru că doare când mă refuzi tot timpul.
Și acum încerc din răsputeri ca să o fac
Eu vreau să te fac doar să fii mândru
Nu o să fiu destul de bun pentru tine
Nu pot să pretind că sunt bine
Și tu mă poți schimba.
Pentru că am pierdut tot
Nimic nu durează până la sfârșit
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect
Acum e prea târziu și nu putem să ne ducem înapoi
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect.
Încerc să nu mă gândesc
La durerea care o simt înăuntru
Știai că tu erai eroul meu?
Toate zilele petrecute cu mine
Acum par așa de departe
Și simt că nu-ți mai pasă deloc.
Și acum încerc din răsputeri să o fac
Eu încerc să te fac să fii mândru
Nu o să mai stau la altă bătaie
Și nimic nu e în regulă.
Nimic nu o să schimbe lucrurile pe care le zici
Și nimic nu o să facă lucrurile corecte din nou
Te rog, nu-ți întoarce spatele
Eu nu pot să cred că este atât de greu să vorbesc cu tine
Dar tu nu înțelegi.
Pentru că am pierdut tot
Nimic nu durează până la sfârșit
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect
Acum e prea târziu și nu putem să ne ducem înapoi
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect

Montana - Montana - Părinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Biologic vorbind, e ușor să fii părinte
Să fii tată peste noapte și să nu-ți aduci aminte
E ușor să dai viață, înconjurat de vicii
Părinți sunt cei care fac zilnic sacrificii
Privesc la ai mei, 2 umbre, 2 umbre bolnave cu privirile sumbre
2 vieți condamnate la durere, speranță, condamnate
La iubire zilnică pe viață
Căci tot ce-au muncit, au muncit pentru cei
Ce nu știu cât de greu faci o mie de lei
Nu ne-au lăsat să vedem greutatea
Ce o porți pe umăr când înfrunți realitatea
Nici eu, și nici fratele meu nu am știut niciodată să-ți fie greu
Tu să nu fii ca mine, fiul meu nenăscut
Iertați-mă părinți pentru tot ce v-am făcut.
Ei te-au născut și acum se sting, te lasă!
Fără ei, casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai, prețuiește-i cât mai sunt!
Eu pentru ai mei, am să mă rog în gând.
Ei te-au născut și-acum se sting te lasă
Fără ei, casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai, prețuiește-i cât mai sunt!
Eu pentru ai mei, am să mă rog în gând.
Sunt fiu de tată, fiu de tată.
Voi fi tată, de fiu sau de fiică odată
Cu siguranță voi vedea cum e să fii părinte
Forțat de sărăcie în loc de pâine să bați cuvinte
Voi avea un fiu, care să spună tata vreau
Voi suporta durerea că nu am ce să-i dau
Poate copilul meu va dori o bicicletă
Dar mai mult ca sigur voi da toată pensia pe o rețetă
Sunt efemer, anii vor fugi în urma mea
Și propriul meu copil de propriul tată sau va uita
După care va urca la nivelul următor
Va purta și el crucea de îndrumător
Și lui i se va spune la rândul său tata vreau.
Admir toți părinții care nu se predau
Admir toți părinții care nu se predau.
Ei, te-au născut și acum se sting te lasă
Fără ei casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai prețuiește-i cât mai sunt
Eu pentru ai mei am să mă rog în gând
Ei, te-au născut și acum se sting te lasă
Fără ei casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai prețuiește-i cât mai sunt
Eu pentru ai mei am sa ma rog in gand.
Oare știi cum e să fii părinte
Hai zi, să muncești, să trăiești
Pentru copil în zi de zi
Să fii lângă el când are temperatură
Să-l susții mai mult ca toți când viața devine dură
Căci prietenii vin, prietenii te lasă
Te întorci la cuibul tău, te întorci acasă
Te așezi în pat cu gândul că urmează o nouă zi
Și o trăiești nu pentru tine, ci pentru ai tăi copii
Mai văd oameni bătrâni, ce așteaptă să apară
Vreo știre de la fiilor ce sunt plecați din țară
Și poștașul nu vine, iar când vine pentru acei blestemați
De la copii vreo scrisoare.
Și îi văd cum inspiră lăcrimând a regret
Pe acei triști părinți, lăsați amanet
Căci pe lume din toate cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de copii

Julianella - Două Generații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu-i ușor să fii părinte,
Sufletul copiilor să-nțelegi,
Să găsești acele cuvinte
Ce fac din ei, oameni întregi.

Pretind mai mult
Decât îmi pot da,
Și uit, c-am fost
Și eu copil, cândva.

Cu nimic mai rău
Cum sunt ai mei,
Și nici mai bun
N-am fost ca ei.

Azi sunt ca orice părinte, devotat
Și la sacrificii gata,
Cum fiul meu va fi odată
Când i se va spune… tată.

Ella Rubin - Două Generații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu-i ușor să fii părinte,
Sufletul copiilor să-nțelegi,
Să găsești acele cuvinte
Ce fac din ei, oameni întregi.
Pretind mai mult
Decât îmi pot da,
Și uit, c-am fost
Și eu copil, cândva.
Cu nimic mai rău
Cum sunt ai mei,
Și nici mai bun
N-am fost ca ei.
Azi sunt ca orice părinte, devotat
Și la sacrificii gata,
Cum fiul meu va fi odată
Când i se va spune… tată.

Elena Farago - Dacă-Mi Aplec Smerit Genunchii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun.
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât..
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice pas din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu.

Khalil Gibran - Despre Copii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea, nu însă și gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul, dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteți vizita nici chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați să îi faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici zăbovește în ziua de ieri.
Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca niște săgeți vii, sunt azvârliți.
Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta și cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgețile-I să poată zbura iute și departe.
Și puterea voastră, prin mâna Arcașului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubește săgeata călătoare, tot la fel iubește și arcul cel statornic.