Reînviere – Versuri.pro

René Char - 192

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Văd speranța, vână a unui mâine fluvial, scăzând în gestul ființelor din jurul meu. Chipurile iubite se istovesc în rețelele unei așteptări care le roade ca un acid. Ah! cât de puțin suntem ajutați și încurajați! Marea și țărmul ei, trecătoarea aceasta vizibilă, sunt un tot sigilat de dușman, zăcând în adâncul aceluiași gând, tipar al unei materii în care intră, în parte egală, vuietul deznădejdii și certitudinea reînvierii.

George Bacovia - Imn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Imn.
Crengi subțiri cu flori albe..
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus..
Cu flori roze crengi subțiri..
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori..
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori..
E destul că tu te-ai dus..
Flori pe zări, în iarbă flori..
Isus!.
Să dorm..
Să dorm, din ce în ce murind
Deși oriunde e o reînviere..
Iată, sunt goale
Dumbrăvile sacre –
Poetul a plecat.
Și dacă tu mai cauți,
Pășind prin tăinuitul izvor,
Pe mine nu mă vezi –
Poetul a plecat..
Să dorm..
Să dorm, din ce în ce murind
Deși, oriunde, e o reînviere..

Leonid Dimov - Reînviere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Răstoarnă-te cu tot cu lotcă-n val:
Odaia cu chenar de crin regal
Întinsă peste insula cu trapa
Te va-nveli să nu te ducă apa.
Rămâi acolo, înecat gândac
Cu carapace de neon, cu ac,
Și bea din vinul meu, pe îndelete,
Tot fundul apelor cu tine să se-mbete.
Apoi vei sta în planșă, desfăcut,
Privind năuc în orice azimut
Și toți elevii cu plastron ca neaua
Vor scormoni în tine cu vergeaua.
Adună-te. Acum e noapte goală,
Mai arde becul într-un colț de sală:
S-ajungem iar la cumpăna de ape
Vom trece amândoi peste dulape.

Anne Sexton - Sărutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gura mea înflorește ca o tăietură.
Am fost nedreptățit tot anul, plictisitoare
nopți, nu numai coate drepte în ele
și cutii delicate ale lui Kleenex care îi sunau pe Crybaby
frate, prostule!.
Înainte de azi corpul meu era inutil.
Acum se rupe la colțurile sale pătrate.
Îndepărtează hainele bătrânei Mary, nodul prin nod
și vezi – Acum este împușcat plin de aceste șuruburi electrice.
Zing! O înviere!.
Odată a fost o barcă, destul de lemn
și fără afaceri, fără apă sărată sub ea
și care are nevoie de vopsea. Nu mai era
decât un grup de panouri. Dar tu ai ridicat-o, ai furat-o.
Ea a fost aleasă.
Nervii mei sunt aprinși. Le aud cum ar fi
instrumente muzicale. Unde era tăcere
tamburele, șirurile se joacă incurabil. Tu ai făcut asta.
Geniul pur la locul de muncă. Dragă, compozitorul a pășit
în foc.