regina moarta

Cincinat Pavelescu – Veneția

de

Veneția adoarme-n valuri…Pe când amurgul trist răsfrânge,Pe mare-n larg și spre canaluri,O lată purpură de sânge,Brodată-n aur și luminăCa vechea-i mantă de regină!Nimic nu mai ne-aduce-aminteDe viața ei de glorii plină,Decât bătrânele morminteȘi catedralele-n ruină;Și glasul mării ce străbatePustiul vechilor palate.Și când Veneția blajinăDuios se tânguie de soartă,Pe turle, blonda lună plinăS-așază-n mila ei supremă,Ca … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Înșelare

de

Durere pusese stăpânire pe spiritul meu,prefăcându-se că e rană, că e tăietură,că ea poate mereudin nimic să mă facă făptură.Mă sprijinisem în cuvinte de neînțelescu vorbe iubiți ca săgețile. Ah, ce eres!S-au deschis toate porțile„Și când colo, după poartă,zace o regină moartă”?