Refren:
N-am crezut vreodată tata c-o s-ajungem și aici
N-am știut la-nceput dar acum detest tot ce-mi zici
Mama, știu că nu-s destul de bun de pus în ramă
Dar n-am regrete, știi.. refuz să cred că sunt o dramă.

După divorț am tras la sorți cu cine să rămân
Asta sună ca și cum mi-aș fi ales din nou un nou stăpân
Mama îmi promise multe, însă nu știa s-asculte
Vorbele ei bune au devenit în scurt timp insulte
Nu suport ca cineva să-mi critice starea
Cum n-am suportat pe clasa I-a dictarea
Nu suportam să-mi fută capul când băgam lingura-n gură
Îmi spunea „ești ca și tac-tu” în loc de „poftă bună”
Ma acuza ca sunt un pacatos ce stie doar sa-ncurce
N-a putut sa ma educe langa icoana si cruce
Îmi reproșa anturajul, și limbajul meu flegmatic
O deranja de fapt ca nu ma mai miscau vorbele practic
Am reusit sa-mi detasez mintea, cotidianul
A devenit rapul si dragostea mea, pianul
Nesuportand indiferenta mea, sa vada ca nu-mi pasa
Mi-a pus hainele in plasa si m-a dat afara din casa.

Refren: