reflux – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Felix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Reflux oceanele împing în maluri
Și inima-n artere-n ritm la fel,
Cum pielea explodează în erizipel
Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri.
Se umflă-n unghii, în păr, cum cheratină,
Cu sebum și sudoare-n foc, căldură,
În creier răbufnește scoarța-n tevatură.
Tahicardie-n tensiuni de adrenalină.
E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spațiului, în kerosen arzând,
Sau Jet-ul ce refuză a coborî urcând.
Plămânu-n inspirația pădurilor, ce îl dezmiardă.
În supersonic „spin” e timpul, la iubire.
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Și mări, păduri, se-ncolăcesc epuizate-n lene.
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!
E un reflux în ciclu, fluxul cu putere,
Ce ne-ntrebăm, în fals, de nu e inefabil;
E cineva mai sus, ce l-a decis probabil.
Să fie doar clipite, să nu-l ai, „avere”?
E singura dreptate universală,
Fără control de-escroci sau potentați
Și o deplângem, cât de scurtă-i, disperați.
Da-i unică, un „fair” de distribuție egală.
O soarbe-n clipe-ntrega omenire,
E plusul de gigant, la hâdul minus,
E-o bogăție arzând într-un instant de Primus.
O năzuință-i, un deziderat de trai. O felix… fericire!!!

Eugenio Montale - Reflux

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Amurguri de strigăte
când leagănul se mișcă sub pergola
de-atunci
și aburi cenușii abia-mpăienjenesc
nemișcarea mării.
S-a dus timpul acela. Trec peste zid
zboruri piezișe repezi, coborârea
tuturor lucrurilor nu se mai oprește
și în țărmul abrupt se topește și stânca
ce-n valuri te-a purtat întâia oară.
Sosește odată cu suflul primăverii
o viitoare lugubră
de existențe absorbite, și-n seară,
neagră împletire, doar amintirea ta
se zvârcolește și se apără.
Se-nalță pe spaliere, în tunelul
unde-ncet, încet dispare trenul.
O turmă lunară sosește apoi
invizibilă pe dealuri și le paste.

Ion Caraion - Trib XXXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E încă timp de flori
E încă loc de dezastre
E încă reflux de păsări
E încă minus de văzduh.
E încă numele celuilalt.
Litere cu picioare dese
cântă ca un țipăt.
Cuvântul e o mașină infernală.

Alexandru Lungu - Reflux

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iată vine
de peste noi parcă
deși stârnit din temerile noastre
cele mai ascunse
se arată
un reflux de timp
și se zbate o subțiere
amețitoare până la absență
a clipelor
și nu te uita
nici înainte nici înapoi
lasă amintirile
să-ți curgă din păr
șerpii lor înnebuniți de sete.
Și nu păși
nici în mine nici în afară
rămâi lipită de umbra mea
cu ochii închiși rămâi
nemișcată
ca talpa ta din întâmplare
să nu strivească
nu
căzute clepsidrele răpuse
rănite orologiile căzute
răpuse pendulele rănite
care mai pulsează încă
în jurul nostru agonizând ca niște actinii
muritoare de spaimă mută
înăbușite de aer
pe o plajă pustie și necunoscută.