C. O. D - Viziunea Bufniței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe drumul copilăriei am găsit un cadavru
Ce-mi semăna perfect, acum știu unde mă aflu
Simt gustul vieții, este o glumă nesărată
În meciul cu mine însumi s-a jucat doar la o poartă
Neputința vine din starea de neliniște
Crede-mă, și-n sunet infinit găsești liniște
Mă aflu pe-o miriște, departe de realitate
Unde timpul prin dualitate se desparte
Joacă-ți cartea fără să știi ce valoare are
Când mă văd simt un fior de abandonare
Nu te-ntoarce de-ai plecat fără ființa ta
Zici că te respecți dar ai tricou cu altcineva
Mă joc cu lamele ca Dass, vin-o mai aproape
Să știi cât ești de inapt, nu altul să ți-o arate
Greșeli repetate din pură voință, ce clădești?
Dacă minți pentru succes nu o să-ntinerești
Fără foc frunzele nu-și etalează ultimul dans
Ești neputincios ca Garc, lozul extras
Vorbești multe prostii, scrie-ți zodiacul
Viața-i amanet, uneori plătești cu capul
Vrei poezie matură, calcă-mă pe coadă
Și te vei simții pierdut ca-n învățătura nomadă
Cine știa că voi abandona diavolii Caevra
Mă port șiret să văd cât de mult poți atârna
La început era frumos, azi e doar rutină
Visam la concerte și la o sală cât mai plină
N-a fost să fie, rețeta succesului e o rană
Fără sare n-are gust deci muzica tre’ să doară
Nu calc pe cadavre, am țeluri mai grave
Metal pe metal curge sevă și încă arde
Dă-mi șansa de-ați arăta întunericul Cahilei
Zi ce vrei, de la ei asta-i viziunea bufniței
Lirica ta-i ca norocul meu în pariuri, discret
Vin ca avalanșa, nu ratez țintă și nu iert
N-o să te-ajute armura ca pe boi, nu te teme
Am făcut destule teme pân-am dat-o în extreme
Ca râpă, bârfa multă e la modă deci știi tu
Insiști pe mască, trece vorbele prin filtru
Îți pierzi mințile-n karate, capitale indulgent
Concret, tu cu rapu’ n-ai nici un unghi adiacent
Șapte zile-n întuneric, doi mă-ntorc acasă
Dincolo de viziune stă succesul da’ nu-mi pasă
M-apasă repetiția, vezi cum îți numeri pașii
Îți scot ochii ca Etacii, nu mă compara cu falșii
Țin un ochi închis ca Zoro, să văd mai multe
Zero laudă, voința mea refuză insulte
Scoate flăcări din călcâi ca Sanjii, m**e Ahile
Țin un pumn de pastile, pune reacția în file
Sunt conștient că m-agit pentru nimic da-i țel
Să faci ce vrei chiar de foamea te bate ca pe Ryzen
Te gândeai că-s la final, mare dreptate aveai

Vali Martor - Toți Mă Strigă…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Deschid ochii, mă ridic, aceleași teorii aplic,
născut să nu profit de plic, apare și dispare magic,
la buzunare nema bani, și-n cap numai idei să-i fac,
scot ce am la ciorap, pe toți în muzică-i bag.
Artistul neînțeles, neplătit pe ce prestez,
experiență acumulez, belesc ochii să visez
și progresul meu se vede, știu să bat pasul pe loc,
m-am pișat pe ei de bani să scot „doine de la bloc”.
Și băieții au pretenții să iasă c***l tare,
dar habar n-au de sacrificiul meu de a ajunge-n difuzoare,
scriu afară pe răcoare și ciordesc instrumentale,
am parte de-o surpriză tare când pe YouTube iau eroare,
suntem toți MC depășiți de datorii, n-am luat banii de pe…
n-am vândut niciun CD, concurența nu există
când toți fac un c***t, diferența dintre noi e modul cum ești promovat
sau e doar în capul meu că am puncte de vedere,
deci o arzi în b*****i când tu n-ai bani de-o bere.
Încep să cred că sunt atipic și din alte ecuații,
și că frații adevărați când dau de-o chizdă
își sună frații, o dau după ureche,
sperietoare pentru fete, că vrăjeala mea, băiete,
conține multe accente, știu să nu mă fac plăcut,
când dansez mă mișc tăcut, mă prefac că-s surdo-mut
când îmi cere e băut.

Refren: Toți mă strigă Valentin, și o satisfac cu puțin,
leg versuri despre chin pe 3 pahare de vin,
ce auzi acum înseamnă hobby, ridică sprânceana snobii,
mă simt liber precum Robi, să mă judece neghiobii. x2

Sunt martorul cheie, cel ce n-are o idee,
plin de repere în cartiere după ce-am deschis o bere,
azmoro-can, ies din tipar să fiu mai original,
pe beat-ul ăsta murdar mă apropii de final,
pot să fac doar 3 flotări, între trovarși fac furori
cu mâna pe telefon, țin banii după culori,
pot să iei aminte până-ți sare un dinte, minte
pe cine vrei, eu puteam să-ți fiu părinte.
Ori la bal, ori la spital, degenerați de primul val,
ce e nou nu sună bine, ce e vechi sună banal
și mă simt din alte filme, eu sunt omul fără stil,
ascult aceleași piese tari încă de când eram copil,
și mă vedeam departe, ca un șmecher fără carte,
bogat peste noapte, toate să meargă pe roate
și-n plic am tot nimic, sunt nenea șofer de dric,
dau la microfon de mic și doar spirite agit.

„Matei nu fi nebun, mai pune-ți puțin tutun!”

Realitate vs. Aspirații – Versuri.pro

C. O. D - Viziunea Bufniței

Vali Martor - Toți Mă Strigă…