raze – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Razele Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Curgeau din cer tomnaticele raze,
C-o strălucire albă-diafan
Ce îi dădeau lucirea de topaze
Poienii din al râului liman.
Se ascundeau în picurii de rouă,
În aburii ce se-nălţau spre cer,
Se bucurau de-o altă toamnă, nouă,
De-un mic popas prin timpul efemer.
În joaca lor din zorii dimineţii,
S-au prins şi-n stropi de râu au zăbovit
Cât să aducă bucurie vieţii
În dansul verii care s-a sfârşit.
Apusul ei e-al toamnei răsărit
În străluciri de raze. „Bun venit!”

Daniel Vişan-Dimitriu - Sclipiri de Argint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Alerg cu o rază
în mâna căuș,
cu alta o mângâi
în tandru alint,
și simt că sunt, iarăși,
copil jucăuș,
cu ochi ce aruncă
sclipiri de argint.
În jur, mii de stropi
strălucesc și dispar
în curbe create
de micul balans
al razelor care
apar, iar și iar,
în jocul de ape
ce pare un dans.
M-aplec spre o rază,
ușor, precaut,
și-o sorb printre buze
întinse-a sărut.

Daniel Vişan-Dimitriu - Raze și Praf

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E doar un salon și e gol,
dar totu-i scăldat în lumină,
căci ziua, cu milă creștină,
a pus peste el monopol.
Și face ca fire de praf
să zboare, zburdalnic, prin raze,
cuprinse de stranii extaze,
iar eu sunt ales coregraf.
Le fac să se-adune în flori,
în scaune, mese, ghivece,
pe ziduri le fac să se-aplece
ghirlande în multe culori.
Lipsesc trandafirii-n decor,
dar praful din nou mă ajută,
și iată, pe-o masă-apărută,
o vază-i formează, ușor.
Visez, eu, etern visător,
cu ochii mijiți în lumină,
și-mi pare c-aud, în surdină,
o muzică veche, de dor.
Și, fără să scot un cuvânt,
te simt alipită de mine,
mișcându-ți, cu gesturi feline,
un trup – adiere de vânt.
Din soarele toamnei un dar
pe care îl strâng între brațe,
dar raze zburdalnice, hoațe,
te fac să-mi apari.. și dispar.
Iar tu.. îmi rămâi. Nu e soare,
dar ești, nu erai plăsmuire,
iar eu te privesc cu uimire:
“Ce ești? ” “Eu sunt dulcea visare”.
De-afară privește un nor
și-ntunecă iute-o fereastră,
făcând-o să pară albastră
în clipele noastre de-amor.
În timpul ce sună-a târziu,
prin suflete îmbrățișate
se-adună simțirile, toate.
Salonul cu praf … nu-i pustiu.

Daniel Vişan-Dimitriu - Raze În Duel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Desenăm o lume pe un fir de iarbă,
C-un creion de raze prinse într-un gând,
Mare cât o lună dintr-o noapte oarbă,
Ascuțit ca lupta dintr-un suflet blând.
Îmi erai acolo, într-un cer de gânduri,
Cu priviri în care stele răsăreau,
Când cuvinte calde își găseau intrânduri
Printre-atâtea aripi care te păzeau.
Îmi tăiau din raze, îngerii aceia,
Ascundeau de tine câte un cuvânt
Și-ncercau întruna să îmi ia scânteia
Care-n firul ierbii vrea să te încânt.
Am ascuns-o iute în răvaș de unde
Arcuind pe-o mare, în parcurs rebel,
Spre un țărm în care iarba nu pătrunde
Când creionul poartă raze în duel.
Daniel Vișan-Dimitriu
(18 iun. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Poteci Însorite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Potecile noastre-ntr-o zi
au fost observate de Soare,
iar el, pentru-a lui desfătare,
cu raze-a-nceput a glumi.
Pe-a mea s-a distrat și-a trimis
o rază mai rară prin lume,
căci e Fericirea ca nume
și multe, atunci, mi-a promis.
Pe-a ei a trimis dar divin:
Iubirea, cu tot ce înseamnă,
cu tot ce doar ea te îndeamnă,
plăcere și dor și suspin.
Iar noi le-am primit încântați
la capătul unde se-mbină
potecile-n ziua senină,
cu raze de Soare-alintați.

Grigore Vieru - Cântecul Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
– Zău că nu ştiu, măi nepoți,
Câte am, ajung la toți!
Soare-soare, domn frumos,
La câți dai lumină jos?
– Nu știu, eu mă socotesc
Pe câți mângâi și-ncălzesc!

Tomas Transtromer - Alei Tropotesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Alei tropotesc cu hamuri / de raze. / A strigat cineva? →

Alexandru Macedonski - Raze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelsugare
E că frunțile brăzdate de al grijilor făgaș
Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare
Și să urle pasiunea nerozescului oraș.
Cerurile pentru mine nu mai pot să fie stinse,
Îmi vând partea mea de lume pentru partea mea de cer,
Către ziua veciniciei zbor cu aripe destinse,
Și să mă strivească soarta sub călcâiul ei de fier.
Razele de astă dată îmi vor fi îmbrăcămintea,
Tot ce am avut cu lumea de-mpărțit am împărțit.
Iar de-mi las în urmă corpul, e că-mi duc nainte mintea
Și să nu mă înțeleagă decât cine-a suferit.