Heinrich Heine – Prin Pădure-n Raza Lunii
Prin pădure-n raza lunii,Ielele călare toateLe-am zărit: sunau din coarneȘi din clopote-argintate.Caii albi purtau pe frunteAurii găteli de cerbi.Ca sălbatice, rotiteLebede treceau prin ierbi.Mi-a zâmbit regina mie.Mi-a zâmbit din fuga mare.Dragostea să-nsemne asta,Sau să-nsemne moarte oare?