raul terek

În mohorâte stânci izbindNăhlapii spumegă mugind,Și vulturi hora-n cer întind,Și gem păduri,Și piscuri albe se desprindDin nouri suri.Cândva se prăbuși din dealO avalanșă pe prăval;În chei legară mal de malNămeții grei;Și Terekul ca iute valSe-opri în chei.Deodată slab și cumintit,O, Terek, tu ai amuțit!Dar apele au sfredelitTroianul gros,Și tu din matca ai năvălitSpumând ciudos.Și mult … Citește mai mult