rau uitare

E-o apă atât de linăȘi-atât de tristă esteÎn palida sticlireA stelelor aceste.O apă fără unde,Adâncă și amară,Pe care se oglindăLacteea Cale rară.Și râul se desparteÎn brațe de ether,Oglindă de departeA Căii de pe cer.Și selele adânciȘi chipul lor himericCurg veșnice prin lunciAlbastre de-ntuneric.În pace luminândTrec apele sihastre,Cu dorurile noastreSe duc etern plângând.Las’ mantia ta linăPe … Citește mai mult