rasmelita mortilor

Domnea-n locașul vecinic o noapte-ntunecoasă,Și unul după altul, falangă fioroasă,Ieșeau de prin morminte scheletele de morți:„Deschidă-ne iar viața lucioasele ei porțiDestul de când mormântul ne supse și ne roase“,Strigă învălmășită râșmelită de oase,„Destul de când ne-apăsă mormântu-ngrozitorVrem viață, vrem lumină, vrem soare-ncălzitor.“Și țestele prin iarbă dau fuga-nsuflețite,Pur țâțe de schelete în grab’ reîntocmite,Așa că cimitirul … Citește mai mult