rapire – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Peștera Muștelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I
În dumbrăvi poetice, într-un bazin săpat
În granit cu fețe,
Se scălda frumoasa fie de-mpărat
Cu-ale sale sclave rari în frumusețe.
Soarele se culcă în aburi de rubin
Și se varsă dulce
Pe-ale lor cosițe ce nundează lin;
Apa-n bobișoare, p-al lor fraged sân,
Ca roua-n crini luce.
Peste-ai lor albi umeri, care strălucesc
Sub a lor ninsoare,
Grațioase roze repede-nfloresc
Și lucesc la soare.
Sclavele domniței par în acest loc
Astfel cum pe mare,
Printr-al lunei pline brâu voios de foc,
Miriade raze scânteie, se joc
Fără de-ncetare.
Dar un zmeu sosește p-un fugar spumos,
Intră prin grădină;
Caută din dosul unui pom stufos
Sclavele frumoase ce se joc voios
Cu-alba lor regină.
Ochii lui se lasă pe regina lor
Și-ai săi ochi se-ncântă;
După cal coboară și pășește-ușor.
Stă, privește, -ascult și, c-un iute zbor,
Pe bazin s-avântă.

II
Zmeul încalecă, fuge cu vergura,
Fuge pe vale;
Calu-i se turbură; zboară, se spumegă,
Mușcă-n zabale.
Zmeu-îi ia frânele, repede-i sângeră
Coasta spumoasă;
Calu-i se-naripă, fuge ca negura
Vijelioasă,.
Cerul se scutură, munții se leagănă..
Brazii săltară,
Cerul cu stelele, brazii cu stâncele
Se confundară.
Văile murmură, frunzele freamătă,
Aerul sună:
Pletele verginei, sparte, sub aure
Scântei la lună.
Însă la peștera stâncilor alpice
Calul atinge;
Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura
‘N umbră se stinge.

III
Regele preurmă, cu călări d-ai săi,
Calul lor ce zboară.
Dar din peșteri zmeul varsă pe flăcăi
Muște veninoase ce-n acele văi
Caii lor omoară.
După-atunci când pasc turmele pe plai,
lângă grota lată,
Zmeul socotește că-s ostași pe cai
Și răvarsă musca care-ucide, vai!
Orice vită-ndată!

Mioara Pitulice - Ilincuța Șandrului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde-a bobului,
Sus pe malul Giurgiului
Este casa Șandrului,
Șandrului bogatului,
Și-avea Șandru-o fată mare
Frumoasă cum e o floare,
De frumoasă ce era
Ilincuța mi-o chema
Mureau turcii după ea,
Murea Suleyman Pașa.
Ilincuța ce-mi făcea?
Cofa-n mână că mi-o lua
La Dunăre se ducea
Apă dulce de-aducea,
Iar acolo ce-mi zărea?
Iacă turcii că-mi venea!
Înapoi că se-ntorcea
Și maică-sii că-i zicea,
Și maică-sii îi zicea:
– Mamă, măiculița mea,
Ce-o fi pe Dunărea oare,
Mai văzut-ai maci în floare
De Paște în sărbătoare?
– Ăștia-s turci, fetița mea,
Vine mamă și te ia!
Ilincuța ce-mi zicea?
– Nu mă da, măicuța mea!
Ascunde-mă undeva
Că vin turcii și mă ia!
Șendruleasa ce-mi făcea?
Mâna pe sapă punea
Și o groapă că-mi făcea
La fereastra din grădină,
La o tufă de sulfină.
Șendruleasa ce-mi făcea?
O lua și-o ascundea,
O groapă mare-mi făcea,
Iar în groapă ce-mi punea?
Numai lemne și butuci
S-aibă crezământ la turci.
Și mult nu mai zăbovea,
Ilincuța se-ascundea,
Iacă turcii că-mi venea
Și din gură că-mi zicea:
– Spune, Șendruleaso, fa,
Unde e Ilinca ta?
– Măi, turcilor nelegiuiți,
Măi, Ilinca mi-a murit,
Dacă nu-mi credeți cuvântul
Haideți să v-arăt mormântul,
Dacă nu-mi dați crezământ
Haideți, vă duc la mormânt!
E-ngropată la fereastră
Sub o floare de mușcată,
Mirosul să-mi intre-n casă
Că mi-a fost fată frumoasă!
Atunci turcii ce-mi făceau?
Mâna pe sape puneau,
Doi butuci că dezgropa
Și pe babă mi-o lua,
Mi-o bătea și mi-o lega
La colinul hornului,
La dogoarea focului,
Foc în ghete că-i punea,
Cu ghetele o-ncălța
Și-nspre Dunăre pleca.
Atunci turcii ce-mi făcea?
Înapoi că se-ntorceau
La Dunăre se duceau!
Dar un turc mai mărunțel
Îmbrăcat în cojocel
Și opinci de iacunel
Prin grădină se uita,
Să plece nu se-ndura,
Uitându-se prin grădină
La o tufă de sulfină
Vede-o rază de lumină,
Către ea se repezea
Pe Ilinca mi-o găsea,
O prindea și mi-o lega
Și pe cal mi-o arunca
Și spre Čaić o ducea.
Și pe turci el îi striga:
– Măi, turcilor nelegiuiți,
Nu știu soarele-a răsărit
Ori Ilinca s-a ivit?!
Toți turcii că se-ntorceau,
Pe Ilinca mi-o luau,
Mâinile i le legau
Și pe Dunăre-mi plecau.
Dar Ilinca ce-mi zicea?
– Măi, turcilor spahiior,
Dați-mi drumul mâinilor,
Slăbiți-mi mânuțele
Ca să-mi dreg cosițele!
Atunci turcii ce-mi făceau?
Turcii mâinile-i slăbeau,
Ilinca-n apă-mi sărea
Și din gură îmi striga:
– Măi, decât roabă la turci
Mai bine hrană la știuci,
Decât roabă turcilor
Mai bine hrană peștilor,
În adâncu-acestui râu
Hrană peștilor să fiu!
Dară turcii ce făcea?
După Ilinca-mi sărea,
Dar Ilincuța-nota,
Ea înota brotăcește,
Și toți turcii butucește,
Ilincuța mi-a scăpat
Și toți turcii s-a-necat.
Ilincuța-acas’ pleca
Și pe mă-sa o găsea
Doar cu sufletul la gură
Și cu bășici de arsură.

Custura Ioana Teodora (Creştin) - Despre Răpirea Din Viitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copiii urcă dealul, unul este răpit iar celălalt rămâne.
Aș vrea să ne fi pregătit cu toții.
Nu mai e timp să te răzgândești, Fiul a venit iar tu ai rămas aici. Rămas aici..
Aș vrea să ne fi pregătit cu toții.
Oare cum ai putut fi atât de orb?
Tu ai rămas aici.. Rămas aici!
Tatăl a vorbit, demonii au pierit, Fiul a sosit iar tu ai rămas aici!
Tatăl a vorbit, demonii au pierit, Fiul a sosit iar tu ai rămas aici!
RĂMAS AICI! CUM AI PUTUT FI ATÂT DE ORB?
Tatăl a vorbit, demonii au pierit, Fiul a sosit iar tu ai rămas aici!

Pavol Janik - Răpirea