C. O. D - Apus Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sincer, ieri eram fericit cu gândul
Că mâine mă va înghiți pământul
Azi nu știu ce stare am (nu, nu), nici nu-mi pasă
Continuă să te minți tu că viața-i frumoasă
Am plecat la facultate sperând să fac ceva
Să-mi bag p***a dacă nu a fost așa
Însă cartea nu-i de mine (neah), nici deplasarea
Uneori e mai bine să îți asculți chemarea
Aș face rap non-stop, și noapte, și zi
Fără gând de avere, fără gând de hârtii
Dar vezi tu, foamea mereu dictează
Atunci conștiința mea rămâne trează
Obligat să trăiesc din puțin ca un parazit
N-am chef de viață, nici chef de muncit
Prietenii-mi spun des: “Bai, ce te-ai schimbat! ”
Dar tot ei mă sună când ceva li s-a-ntâmplat
Eu recunosc, tu spui că totul e la fel
Nu contează sentimentele, ci banii din portofel
Încă mi-e dor de tine, prietene, mă critici des
Când eram la același nivel, nu-ți pasa de interes.
Diferența ți-o face statutul, să fiu al dracu’
N-o să pozez în sfânt, nu se schimbă băiatu’
O voce primită-n urma unui chin m-a învățat
Să rămân nemișcat, indiferent de cine a plecat
Am scris o scrisoare, nu-mi pare rău de ea
Dar să-mi bag p***a dac-ai înțeles ceva
Vezi câte opere au luat naștere din ochii tăi verzi
Normal că nu de-asta, și-acum continui să pierzi
În fine, nu mai vreau să intru-n astfel de filme
Însă uneori chiar nu mă pot abține
Amintirile mă sugrumă, și ele sunt tot triste
N-ai să mă vezi pensat, alergând după p***e
În timp ce calculez raza într-un cerc de idioți
Constat că timpu-i o c***ă, de-aia trece pe la toți
Nu-mi pasă dacă te-am atins cu-această constatare
Are cin’ să te consoleze, eu nu am fost în stare.
Până și-un olog îți poate da o mână de ajutor
E vorba de omenie, nu de-un gând sfidător
După o dramă, ajungi să spui că totul e nasol
Ești bărbat în toată firea, dependent de Prostamol
Paradoxal, ca un filozof ce n-are nimic de spus
Cunosc bogați care sunt luați de săraci în râs
Să-ți explic ironia: nu e vorba de fapte
Atunci când ai mulți bani, duci lipsă de libertate
Am zis de timp, și soarta-i o c***ă de departe
Pentru că nu știe să unească, ea doar desparte
Mai sunt multe de spus, închei aici rezumatul:
Viața mea e o moneda fără pajura, pentru care platesc cu capul….
Taie!

Bagrap feat Dubios - Invincibil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu am cale de întoarcere,
e o petrecere bezmetică, care nu e pentru mine, ba
M-am scârbit de viață, când am gustat-o, că-i amară
Nu mai există viață-n jur, și chestia asta mă omoară.
Nu-mi plac oamenii, bagă-mi-aș p***-n ei toți
Îmi plac p***, că mă fac să mă simt ca pe roți
Norocul meu că sunt înconjurat de indioți
sau e posibil ca eu să fiu cel mai mare dintre toți.
E ciudat c****, eu nu găsesc sens vieții-n p***a mea
Cred că Dumnezeu decât se joacă cu ea
Nu am nici o portiță de scăpare, nimic
și din nimicul ce eram, am ajuns și mai nimic.
Gândurile mele nu există de fapt, sunt doar în capul meu
Rândurile mele-s prost scrise, e atât de greu
Ușile mele-s închise, cheile-mi sunt în vise,
flăcările-mi sunt stinse, și n-am deloc idei concise.

Sunt departe!
Atât de departe, că nu poți să mă vezi, c-alerg cât mai departe
Și mă mint într-una cum că aș putea avea dreptate
Și merg pe drumul meu cât mai departe, că poate
Ajung unde vreau eu!

Văd viața în alb și negru, și mă mișc în slo mo’
Hei yo, ascultă-mă, dacă vrei, dacă nu f***k ya
Sunt, mai razna, și d-asta, sunt mai muci ca pasta
Îmi bag p***a-n morții voștrii, că sunt rapper, deci sunt gangsta.
Nu voi cădea niciodată, și-am fricile mele, în noapte
Da nu mi-e frică de voi, sau de schemele voastre fumate
C-am să merg pe coate, până atunci când le tocesc
Și-o să moară moartea de ciudă, atunci când îi zâmbesc.
Că mi-am luat pumni în față, viața a vrut să-mi dea m***
N-a putut, deci mi-a luat tot, m-a obligat să vând cuie
M-a obligat, să car multe în spate, și nu din plăcere
Că trebuia să stau în casă, când să ies și eu la bere..
Că n-am idee ce fel de specimen sunt, sau ce fac aici
Da-mi bag p***a, mi-a ajuns, eu m-am cărat de-aici
Eu pot să fac rap, e singurul lucru ce mă ține treaz
N-am nimic în cap, și sunt gata de linșaj.

Tovarășii-mi spun, că sunt bulan**u,
p***e spun că-s nesimțit, și restu’ nu mai știu
Sunt un pic din toate, dar nu le am pe toate
Am retrogradat bagă-mi-aș p***a, și am gânduri necurate.
Moralu-i pe minus, nu mai am puls, ca Iisus, pe plus pus
Dus, literalmente, prea departe, oare mi-am propus
Retrospectiva, mi-am întrecut-o, dar văd că m-a ajuns
Fug ca un disperat, în repaus, uite-mă că vin, nu-s.
Mesaj, mesaj, mesaj, peste tot
Nu am bani pe card, nu vreau să fiu un robot
Sunt eu, dar nu mă mai cunoaște nici mama,
Și mereu, mă întreb, eu, cine sunt, că nu-mi dau seama.
Mă-nfrânge teama, când drama, o iau în p***a
Nu accept, să mă schimbe nimeni, nici măcar să mi se spună
Asta-i bună, toată speranța mea acum e-n muzică
Când totu’ mă-mpinge-n jos, simt că numai ea mă ridică.

rap trist – Versuri.pro

C. O. D - Apus Alb

Bagrap feat Dubios - Invincibil