Ion Pachia-Tatomirescu – La Rana Oarbă cu Destine-n Chingă
La tâmple-și urcă-n zori cetatea jderiiși piatra înflorește vârstei pragulcu viorele-aprinse lângă steagulde la fântâna-nrăzărind puzderii.De-acum, se pârguiește-n sâni și fraguliar florile chemării urcă-n meriidinspre lumina ninsă-n casa mierii,dinspre cuvânt ce-mpădurește magul.Oglinda intră-n oblicele puste,pe limbi de rug – omăt să nu le stingă,că-s cerbii în vlăsii, flăcări auguste.Spre rădăcini, fotonii iar să ningăziduri de … Citește mai mult