rahova – Versuri.pro

Radu Gyr - Peneș Curcanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plecat-am nouă, cu sergentul zece.
Toți căciulari, toți zece din Vaslui.
Și fiecare-avea o țeavă rece
și-o bistriță de foc sub coasta lui.
Acum, urc singur drumul de costișe.
Mai lungă-i calea sub picior beteag.
Departe, Plevna gâfâie piezișe,
la poarta ei ciolanele stau prag.
Și Rahova-i în urmă și Smârdanul..
Trag greu în gleznă rănile cu plumbi.
În zări izbește vântul cu ciocanul,
și vremea sună oase-n pomii strâmbi.
Și cum, trudit, mă uit de la răspânte,
domol se duc privirile spre Prut
și merg, ca-n vis, adânc să se împlânte
în lungul răsărit nestrăbătut..
Și, ca-ntr-o ceață, ochiul meu, buimacul,
străvede cum, în zariști de apoi,
alt dorobanț ca mine sparge veacul
și zgâlțâie cu pasul plevne noi.

A. U. G. - Băiatu' Ăla Aug

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Partea I:
Mi-am visat azi-noapte viitorul, dar am uitat ce-am visat
Mi se mai întâmplă când nu-mi pasă cu adevărat
Văd ca printr-un geam de oglindă spartă multe stări
Dau tot ce pot în viață că n-am back-up din setări.
Văd frumos răul așezat p-un piedestal de sechele
Piere stalul cu oameni la premierea vieții mele
Ca p-un drum anevoios, m-așteaptă Luci birjarul
Gânduri rele-nece s-ar potrivi în viață ca necesarul.

Partea II:
Mi-am făcut o carieră din milă zadarnică
Las’ să zică orice ridicol că oricum doar dezică
Că se ridică și valorifică nu știu ce logică biblică
Etică, morală, bazică, ceva psihic, bazată pe fizică, rezultă ftizic.
Cam mere calm in gol de când a apărut casca
Cameramanul vieții lui, o iască, îl ascunde masca
Se face iască în lume, indezirabil, când ajunge acasă
Face el ceva treaba infimă, oricum nu pasă.
Uită da’ degeaba conduita lui ezită
Se frământă ca pita, irită muritori liberi la mită
Și are tupeu de zeu mereu mă jur, băi, pe păcatul meu
Țiganii cu certificat ar zice ca bideu… deșeu.
Îl știi, băi, frate-i băiatu’ ăla de pe Rahova
Îi sufli în saxofon, îți lasă-n gură Bossa Nova
Și are colegi tâmpiți, piliți, stupizi, beliți, stupiți de el
Și nu scuipă de frică, dar poți să-i vezi când țipă.

Bridge:
Le are cu muzica, minorele majore
Be care de CN – cică moare, dar vrea more de #moet
Îți sare cancerul din piept când îți urlă-n microfon
Nu-l fă pidă, nu e cazul că-i cenzuro-oximoron.
Legenda lui n-are legendă că nu-l cunoști pe de-a-ntregul
Așteaptă negru ca negul să fugă ca PNG-ul (pecenegul hahaha)
Îi un fel de autist, îi se zice A. U. G. trist
Poate că plânge acuma, eu nu regret tot ce am zis.

Partea III:
Când voi muri voi realiza unde am greșit în viață
Poate că am lăsat indicii ascunse pe la suprafață
Nu-i nimic la supra-viață doar duhul meu când plâng
Și îmi fac cruce cu dreapta doar în cazu-n care-s ciung.
Literatura nu-mi oferă o viață bună pe viitor
Ci paranoia, referitor la scrieri și scriitori
Că-i umilitor gându’ uimitor că o să mor în gol
Vreau panglici negre la mormânt când mă piș pe el de mărțișor.
Când o să apară oameni buni la lumina vieții mele
Să știu că nu sunt singur, dar nici nu vreau mângâiere
Să urăsc oamenii liber când pentru ei neîndreptățit
Și-mi asum dreptății dreptul de a fi nefericit.
Și acolo pe Golgota sus e o cruce, bravo ei
Ne privește, ne urăște, susține negrul umbrei
Și o dăm dracu de cruce acum, învăluită-n fum
Că dacă murim mâine știm de ce, unde și… cum

Vita De Vie - Rahova

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mergi cu șisu-n tot în buzunare,
Tragi la beri cu plutonierul Soare
Încet, te cauți la ciorap
Hamei îți fermentează-n cap
Străină, blondă, brună, costă foarte mult
Cu spumă, fără spumă, nu mai stau s-ascult
Plutonierul Soare strigă asudat
Îl trag ușor de trese și văd că s-a culcat.

Refren:
Îți place sau nu-ți place asta-i berea mea – Rahova
Îți place sau nu-ți place, ia mâna după ea – Rahova.

Din nou, te cauți la ciorap,
Hamei îți fermentează-n cap
Uscată-mi este gura, cere să mai beau
Mă caut în buzunare, nu mai pot să stau
Uscată-mi este gura, vreau să beau, vreau să beau!.

Refren:
Îți place sau nu-ți place asta-i berea mea – Rahova
Îți place sau nu-ți place, ia mâna după ea – Rahova

Vasile Copilu-Cheatră - Atac la Rahova

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

După un desen de epocă.
Stăm îngropați în tranșee ca niște căței de usturoi,
Schijele și gloanțele trec ca un roi de muște peste noi,
De o săptămână turcul ne ține sub foc
Și-mi pare c-am prins rădăcini de când stăm pe loc.
Dar uite că s-a dat semnalul, o rachetă roșie ca focul.
Curând vom porni la atac, orbește, cum ne-o fi norocul.
Ne avântăm peste o holdă prefăcută-n scrum,
Cu sacul de merinde plin de cartușe, iar în nări de fum.
Am ajuns lângă Ogost, un râu adânc și iute, unde-a fost o vatră
Dintre arini, puștile otomane, înverșunat ne latră.
Intrăm în râu ținând deasupra capului, să nu se ude, praful de pușcă,
Auzim cum meliță arbaletele și de ciudă mușcă.
Escaladăm o râpă, pământul se cutremură, se zguduie,
Pismașul se retrage, îl auzim cum suduie.
Un dorobanț a căzut într-un genunche, stângaci,
Eu strâng arma și mai vârtos pe trăgaci.
În iureșul acesta turbat cine mai ține socoteală cum să te porți,
Cine mai știe dacă trăim sau dacă suntem morți?
Pe unii numai instinctul ne mai leagă de viață,
De câtă vreme ne-au înflorit rănile trandafiri pe față?
Țăranii vecini, de peste Dunăre, luptă cot la cot cu armata,
Într-o mână cu arma într-alta cu lopata
Un obuz a explodat lângă niște girezi aprinzând paiele,
Dușmanii se coc în pântecele lor și plesnesc ca păstaiele.
Tunurile bubuie, obuzele crapă,
Cineva imploră o lingură de apă.
Mai avem de suit un dâmb,
Privesc turnul unei moschei și mi se pare strâmb,
Dar n-am timp de halucinații,
Trebuie să-mi urmez înverșunat fârtații.
Uităm că după crenel ne așteaptă o secere,
Că și de vom cădea ca snopii, e singura noastre trecere,
Prin care vom sparge zidul și vom împresura dușmanii.
Aud un singur ura! ce-l strigă Curcanii
Și din șanțuri ies cu mâinile ridicate,
Trupuri vânzolite cu pulpe sfârtecate.
Pe flancul stâng mai luptă o ceată de olteni,
Baionetele intră în pântece ca țapinele-n bușteni.
O clipă, două, trei, văzduhul mai tremură
Și-ncet, încet liniștea lângă noi se gudură,
În urma noastră au rămas,
O sută, o mie de trupuri fără glas?
Cine se mai întreabă când turcii din redută,
Îl blestemă pe Allah că Rahova-i pierdută?
Noi am înfipt pe-o turlă stindardul tricolor,
Cântăm de bucurie c-am mai înfrânt un dor
Și inima se zbate în piept ca ciocârlia,
Când strigă dorobanții: „Trăiască România!”