Radu Gyr – Versuri.pro

Cimitirul Deținuților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă,
cimitirul nostru tace, adastă,
asteaptă sicrie sărace
cu număr de smoală scris pe capace.
Cimitir fără iarbă, doar humă
ocolit ca o molimă neagră de ciumă,
cimitir fără poveste
unde nu-ngenunchează neveste,
unde mame nu plâng,
unde nu s-aud lacrimi de orfane.
Crucile strâmbe și schioape
vrură să fugă, să scape,
dar numai o clipă rebele
– parcă somate de sentinele –
au stat… s-au supus,
au ridicat mâinile în sus.
Uite, gardianul le pune în fiare
pentru încercare de evadare!
Cât este ziua de lungă,
vântul le numără-n dungă:
cinci, zece, treizeci, toate la fel.
Toți deținuții prezenți la apel,
toți aliniați pe tapsan
ca la inspecția domnului Prim-Gardian.
Cât este seara și umbra,
cimitirul tainelor umblă.
Cât este noaptea de-naltă,
cimitirul tainelor tresaltă.
Când luna iese pe coame,
crucilor parcă le e foame,
și-n gropi de nămol, osândiții,
flămânzii, lihniții, trudiții,
cu brațele-ntinse spre lună
cer pâine caldă și bună.
Când stelele cad fumegânde,
crucile-s haite flămânde
și gropile șoptesc între ele-n șoapte:
– Hei, mâine sau poimâine noapte,
poate-or sosi să scrâșnească-n noroi
și cinci sute treizeci și doi
sau opt sute șapte…
(Închisoarea Aiud).

Tune Brothers - Metanie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Metanie
DE RADU GYR.
Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.

Tudor Gheorghe - Metanie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Metanie
de Radu Gyr

Doamne, fă din suferință
pod de aur, pod înalt
și din lacrimă velință
pentru-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
faguri facă-se și vin,
din înfrângeri scări și trepte,
din căderi urcuș alpin.

Din veninul strâns în cană,
fă miresme ce nu pier
și din fiecare rană,
o cădelniță spre cer.

Andrei Ciurunga - Lui Radu Gyr

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prietene de temniță dușmană
și frate bun de pâine fără grâu,
ne doare pe-amândoi aceeași rană
și, spumegând, mușcăm același frâu.
Dar vântul mi-a trimis, sau poate cerul,
în plânsul de cătușe, vechi și crud,
un cântec pe care temnicerul
nu l-a simțit fugind de la Aiud.
Când noaptea mă prindea de caraulă,
însângerat de-al dorurilor șir,
Iisus venea la mine în celulă,
adus de mucenicul Radu Gyr.
Trupul uita întreaga lui durere
sub ochii calzi ce binecuvântau
și în presimțita noastră înviere
clopotnițe din amintiri sunau.
Dacă ne-au spart hotarele strigoii
și mulți au luat al drumului îndemn,
noi am rămas sub zidurile Troiei
și sub copita calului de lemn.
Cu ochii grei de flăcări și de vise,
am strâns în traistă toate câte-au fost
și-l așteptam în lanțuri pe Ulise
să-i spunem Iliade pe de rost.
Împovărați de vânturile stepii,
nu s-a oprit niciunul dintre noi,
căci mergem înainte, suntem jnepii
și nu se uită nimeni înapoi.
Noi n-am gustat Cotnarul la ospețe
și n-am visat prin Heidelbergul nou,
dar am urcat în pisc o tinerețe
pe baricada veacului erou.
Prietene de temniță dușmană
și frate bun de pâine fără grâu,
îmi stai alături, rană lângă rană,
și spumegăm în ham, frâu lângă frâu.
Căci ești aproape, mâna te-ar atinge,
și simt căzându-ți de sub spinul greu
un strop de sânge cald ce se prelinge
și se-mpreună sub condei cu-al meu.