Daniel Vişan-Dimitriu – Puterea Deznădejdii

Cu ochii-nchişi, cu faţa-n vântul rece,pe ţărmul unei lumi atât de rea,te rogi ca dintre-ai tăi să nu mai plece,chiar dacă sunt sătui de viaţă grea.Au tot plecat: la cer, în ţări străine,s-au înrobit cumva pe la oraş,au vrut mai mult, au vrut să fie bineşi v-au lăsat icoana lor chezaş.Iar tu şi fraţii tăi … Citește mai mult