Adrian Păunescu - Caravana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am trimis o caravană
de la mine către tine,
nu că vreau să-ți dau de veste
că sunt singur și mă sperii.
Dar simțeam că nu ți-e bine,
efiindu-mi mie bine
și un ultim strop de apă
ți-am trimis cu dromaderii.
Adormisem și deodată
m-a trezit ceva urgent,
era marea în furtună,
povestind iubirea noastră.
Și m-am speriat că, poate,
pe aici, prin Orient,
ți-ar putea intra vapoare
și cămile pe fereastră.
Ți-am trimis o caravană
să te apere de toate,
și de setea din pustiuri
și de-amenințarea ciumii.
Să te-ntoarcă lângă mine,
peste buzele-nsetate,
tu, plecato în pustiuri,
de la începutul lumii.
Ți-am trimis o caravană,
să nu pier și să nu pieri,
uită-te atent la mine,
mângâie-mi cocoașa groasă.
Am îmbătrânit, sunt astăzi
unul dintre dromaderi,
m-am trimis pe mine însumi
să te poți întoarce-acasă.

Aleksandr Puskin - Marii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Chemai… Eram înlănțuit,
Se sfâșia sufletul meu:
De-adâncă patimă vrăjit
La țărmuri rămâneam mereu.
Ce să regret? Și unde-acuma
Nepăsător aș mai porni?
Pustiul tău, c-un lucru numai
Sufletul meu ar mai uimi.
O, stâncă, -al gloriei sicriu
Aici mărețul luptei zvon
Se cufunda în somn pustiu
(..).
Pustie-i lumea… cu-a ta vrajă
Unde m-ai duce, ocean?
Oriunde soarta e aceeași.
Oriunde-i bine, stau de strajă
Civilizație ori tiran.
Adio mare! Neuitată
Va fi imensa ta splendoare
Și vreme, vreme-ndelungată
Te-oi asculta prin înserare.
În codri, în adânci pustiuri
De tine plin, eu voi purta
A tale stânci, a tale țărmuri,
Lucirea, umbra, vocea ta.

pustiuri – Versuri.pro

Adrian Păunescu - Caravana

Aleksandr Puskin - Marii