pustiul – Versuri.pro

Mc Tetu - Povestea Unui Pustan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

They say that things just can not grow
Beneath the winter snow
And so I have been told.
Îl vedeam mereu singur, și foarte deprimat
Ducea o viață nașpa, și de c***t
Era doar un pustan, și asta e păcat
Nu avea pe nimeni lângă el mai apropiat
M mergea ziua la școală, venea acasă
Statea zi de zi cu foaia și pixul pe masă
Își punea, suferința pe foaie, dar cui îi păsa
La școală era cel mai tăcut din clasă
Mulți își băteau, mereu joc de el
Dar lui nu îi păsa, își urma acest semn
Vroia să demonstreze că poate realiza ceva
Până într-o zi ce a primit vestea
A fost sunat, într-o seară, el stătea pe bancă, fumând o țigară
L-am auzit urlând, nu-i venea să creadă
Tatăl lui decedase, pe câmp la țară.

R:
They say that things just can not grow
Beneath the winter snow
And so I have been told.
Povestea pustiului cam așa a continuat
După 3 zile tatăl lui a fost îngropat
Acum băiatul era, mult mai deprimat
De nimic ce-l aștepta în viață numai era speriat
A suferit din ceea ce i s-a întâmplat
A mers mai departe, n-a privit în spate
Într-o seară, a mers la un festival la cetate
Acolo a văzut-o, stând singură-n noapte
S-a apropiat, timid de fată
I-a șoptit la ureche: „E o seară minunată.”
I-a cerut, un număr de telefon
Și a plecat grăbit, nu vroia să pară afon
Într-o seară fata, un mesaj i-a trimis
Era unul vesel, nu de ăla trist
A sunat înapoi, să vadă cine e
I-a spus că e….

R:
They say that things just can not grow
Beneath the winter snow
And so I have been told.
După ceva timp, ei s-au cuplat
Băiatul începuse să fie mai puțin deprimat
Începuse să fie și el mai fericit
Bucuros că măcar un vis, i s-a împlinit
Găsise o fată să îl iubească, așa cum e el
Chiar dacă nu prea avea bani în portofel
Dar, după doar 3 luni, ei s-au despărțit
Simțea că cel mai mare vis, nu i s-a împlinit
Vroia din toată inima să facă ceva,
Simțea că țelul lui în viață este muzica
A găsit, un mini-studio cumva
Departe de probleme ce spre el venea
A scos un album, pentru care a luptat din greu
A crezut doar în el, și în bunul D-zeu
Dar simțea că totuși, lipsea ceva
E vorba de fata, pe care o iubea.

R:
They say that things just can not grow
Beneath the winter snow
And so I have been told.

Jorge Luis Borges - Pustiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înainte de a intra în pustiu,
soldații au băut cu nesaț apa din heleșteu.
Hierocles a vărsat pe jos
apa din urcior și a spus:
Dacă trebuie să intrăm în pustiu,
atunci am și intrat în pustiu.
Dacă setea mă va arde,
atunci a și început să mă ardă.
Aceasta e pilda.
Înainte de a mă prăbuși în iad,
lictorii zeului mi-au îngăduit
să privesc un trandafir.
Acest trandafir este acum canonul meu
în regatul întunericului.
Un bărbat a fost părăsit de o femeie.
Au hotărât să joace minciuna ultimei întâlniri.
Bărbatul a spus:
Dacă trebuie să intru în singurătate,
atunci am și intrat.
Dacă setea mă va arde,
atunci să mă ardă.
Aceasta e altă pildă.
Nimeni pe pământ n-are curajul să fie bărbatul acela.

Sorinel Pustiu - Valoarea Nu Se Măsoară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ne simțim bine!
Bem bine!
Avem valoare!
Stai la urmă și-ascultă pasta!
Eeee
Heeee
Ooooo
Aaaaa
Eeee.
Refren:
Valoarea nu se măsoară, nu se cântărește
Nu te gândi să o cumperi că nu se găsește
Valoarea adevărată o câștigi în viață
Nu poți s-o cumperi din piață.
Le-am dat la dușmani tăi
Da da da
Să-și ia pantofi ca ai mei
Da da da
Că au crezut că poate așa (au crezut că poate așa)
Or să calce-n urma mea.
Refren:
Valoarea nu se măsoară, nu se cântărește
Nu te gândi să o cumperi că nu se găsește
Valoarea adevărată o câștigi în viață
Nu poți s-o cumperi din piață.
Am prins dușmani-n capcană
Da da da
La creier le-am făcut pană
Da da da
Și le fac mare surpriză
Am să-i vând la preț de criză.
Le-am dat la dușmani tăi
Da da da
Să-și ia pantofi ca ai mei
Da da da
Că au crezut că poate așa (au crezut că poate așa)
Or să calce-n urma mea.
Heeee
Ooooo
Aaaaa
Eeee.
Refren:
Valoarea nu se măsoară, nu se cântărește
Nu te gândi să o cumperi că nu se găsește
Valoarea adevărată o câștigi în viață
Nu poți s-o cumperi din piață

Lucian Blaga - Pustnicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă șade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoși de fosfor. Privește
neclintit parcă ar ascultă ceva-n tăcere.
Lucifer.
Nu s-aude-n larg decât mișcarea
Pământului prin lume.
Cu aripile sprijinite-n pietre-aștept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
și spini ce atârnau în aer mă-nțepau pe frunte.
Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.
Spiritul Pământului
o voce din adânc.
Cu nouri grei de păcură m-am învelit
și c-un potop de fulgere topit-am asprele verigi
în care ferecat păzeam adâncul lumii.
De-acum îmi sunt stăpân
și pribegind prin cosmice vâltori
într-un avânt de flăcări voi înfrânge
stavilă ce mă desparte de tărie.
Din veci mă arde-același gând:
să fii pământ – și totuși să lucești ca stea!
Mă bate-n piept al mării val,
s-apropie izbânda mea.
Lucifer
Din când în când din scoică ta de lut
te-aud,
Duh cârtitor,
cum blestemi omenescul neastâmpăr făr de spor.
Spiritul Pământului.
O clipă i-am crezut arhangheli
în spadă și-n privire crunți,
cu suflete
ca niște munți.
În al nădejdii zbor
le-am dat ogorul meu, ca să-l ridice-n cer,
și doar cu stârvuri m-am ales
pe urma lor.
Lucifer.
Din adâncimea ta te plângi
că-n bine ei au fost pitici,
din înălțimea mea regret
că-n rău au fost cam tot așa de mici.
Spiritul Pământului
Aș vrea din mare să stârnesc un vânt,
în luna să le spulber țintirimele
și urnele de scrum
adăpostite în pământ.
Lucifer
tace
Un fulger luminează întreg orizontul.
Către cer:
De-un veac tot stau aici.
Stăpâne, poți începe:
morții ne așteaptă!
O vorbă de le zici,
spre Tine ei se-ndreaptă
răsărind din neguri,
răsărind din stepe,
Stăpâne, poți începe!.
Alt fulger
Întunericul crește, ochii lui Lucifer luminează ca două stele gemene. După un răstimp apare Adam. Suie cărarea și ajuns în vârful Golgotei suflă în bucium în cele patru părți ale lumii. Un al treilea fulger.
II
Un cimitir cu cruci de lemn. Întuneric de amurg. Vantul
vâjie prin plopii din fața unei clopotnițe și mișcă din când în când clopotul.
S-apropie Spiritul – alburiu, străveziu, astral – al Pustnicului. Trece printre cruci.
Spiritul Pustnicului.
Speriat de-nțelepciunea caldă, plină de ispite,
ce mi-o șoptea-n urechi
frumusețea lumilor – am căutat deșertul.
M-am ascuns în scorburi de leproși
ori vizuini înguste,
și numai faguri proaspeți mi-au fost hrană
și lăcuste.
Vânturi de nisip mi-au ars pleoapele-nroșite
și vulturi galbeni s-adunau cununa-n jurul meu
că-n preajma unui stârv.
De lungi mătănii mi s-au îngroșat genunchii
la fel cu ai cămilelor
ce zac pe așternut de piatră.
Și ani și ani – statornic – trupul mi l-am biciuit
cu râsul și ocara tuturor
sălbaticelor mele gânduri aspre ca de foc.
S-aude dangătul ruginit al clopotului.
Nici vii,
nici morți.
Un vânt pustiu dă pinteni clopotului greu
ce-a mai rămas în turn.
Pe cine-ar mai putea să cheme?
Au răsărit de prin morminte trupurile reci
că primăvara mugurii din ramuri
și numai eu colind din cimitir în cimitir
și nicăieri nu-mi aflu oasele împrăștiate
ca florile de prun, curate, albe în noroi.
Le-am căutat prin peșteri și prin fund de ape,
prin umede progadii la răscruci
și pe sub lespezi vechi de mănăstiri,
dar nu mi le-am găsit.
S-apropie de-un mormânt,
îi smulge cu putere crucea de lemn
și privește cercetător înăuntru.
Rând pe rând scoate și celelalte cruci.
La unul dintre morminte cade în genunchi
și scurmă cu mâinile în iarbă.
Pământule, dă-mi trupul înapoi,
Pământule tâlhar, de ce mi l-ai furat,
de ce mi l-ai ascuns în sânul tău de sloi?
De l-am hulit
a fost al meu:
dă-mi trupul, trupul înapoi!.
III
În spațiul nespațial al cerului. Nouri. Lucifer stă tăcut în lumină, roșu ca de foc și ascultă.
VEȘNICUL
nevăzut.
Eu sunt marea și izvorul și sunt bun,
Eu sunt marea și izvorul și sunt drept.
CORUL CELOR BUNI
ascunși în lumina.
Mantaua bolții largi Tu o purtai pe umeri,
noi ne țineam cu mâinile de cer
cum prunci neștiutori se țin
de haina mumelor pe drum.
Și ne rugăm:
Stăpâne blând, nu ne uita!
Azi clipele de-ndemnuri bune ni le numeri
și surâzând ne chemi la dreapta Ta.
OSÂNDIȚII
în întuneric.
Parc-am pași pe capete de șerpi,
vârtejuri de pucioasă – măzărichea iadului
ne-ncolăcesc picioarele.
Prăpastiile scuipă-n calea noastră
șuier de năpârci.
În hohot dracii de pe muchi ne-ntâmpină
cu flori de spânz
și mătrăgună,
stupi de viespi în plete ni s-adună.
Pe nouri vine Spiritul rătăcitor al Pustnicului și privește-ntrebător spre Lucifer. S-aude:.
Teologul
nevăzut.
Ca nentrecut inițiat în lucrurile sfinte
am fost numit de lume doctor invincibilus.
Azi intru-n forma celor drepți.
O singură-ndoială mă mai chinuie
în cleștele-i de fer,
sunt îngrijat de soarta ta, o, Lucifer!
Răspunde-mi, ți s-a dat sau nu și ție
putința mântuirii?
N-aș vrea să cad în erezie.
Lucifer.
O, mare-i cumințenia cerească cea de veci,
ce bine a știut s-aleagă oile dintre berbeci.
Către teolog:.
De teamă să nu cazi în erezie – fără ură
tu ceri și de la dracu-nvățătura.
În numele lui Dumnezeu, dar cu-ajutorul meu,
în marile și neuitatele sinoade
din orice întrebări schiloade
ai stors un bob de-nțelepciune.
Dar vezi, acum mi-e greu
să-ți dau răspuns. Când eu-s în joc,
îmi place să păstrez misterul;
de vrei însă dogmaticei să-i faci un epilog,
iată:
tocmai sosi la judecată
un biet întârziat.
E duhul unui pustnic, vine fără trup,
cât a trăit și l-a urât așa de mult
ca la-nviere nu l-a mai găsit.
Ce crezi – maestre nentrecut?.
Teologul.
Mă văd stângaci.
Nici hotărârile din Laudiceea
n-au prevăzut această întâmplare.
Dar meșteșugul mi-l ascut:
Păcatul – e un rod de-al lutului, de aceea
cred că nimenea nu-l poate judeca
fără de haina lui de lut.
Lucifer.
Când e vorba de osânde
nu-ndrăznesc cu doctorii angelici să discut.
Către Pustnic:.
Nenorocite duh, rămâne deci să te întorci
pe urgisitul bulgar de pământ,
să-ți cauți moaștele de sfânt
și toate oasele uitate.
De vrei poți încerca și-n altă parte:
Știu eu? – pe alte stele – și prin alte zodii.
A racului – pe cât se poate.
Spiritul Pustnicului pleacă.
Lucifer
singur.
De câte ori priveam această ordine divină
și lumea văduvă de cel din urmă strop
de minte,
aș fi voit în fața Celui Veșnic blând să mă ridic
în arătarea mea de șarpe fără vină-.
și îmbiindu-i mărul cunoștinței
umilit să-i zic:
Nu ți-ar strica, Înalt-Prea-Sfinte,
să guști din el și Tu un pic.

Kefren - Modus Operandi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Târziu în noapte pustiul ajunge acasă
Are vreo 22 de ani, își aruncă ceasul pe masă
Se uită la calendar și tremură de emoție
Fix ca un pensionar ce prinsese o promoție.
Taie cu un x ziua ce tocmai trecuse
Puteai să îi citești satisfacția pe buze
Venise timpul să nu mai țină cont de reguli
Pixul roșu pe față, zâmbetul negru.
Încercuiește ziua de 24 Octombrie
Gândea cum viața lui a fost numai o scorpie
Avea doar șapte ani când l-au omorât pe tac-su
Altercație în trafic, cuțit în gât și i-au luat glasul.
Și ca să fie complet, pustiul a fost de față
Impactul a fost imens, ca între Titanic și gheață
Au trecut luni bune în care a făcut terapie
Se ducea mai rar la școală decât la psihiatrie.
Agresorul era fiu de avocat, stupoare
Când la judecată completul a dat cu suspendare
Se pare că banul învinge mereu stema
Timp de un an pustiul visa continuu scena.
N-avea prieteni, nici nu prea mai vorbea
Pe ma-sa o rupea să-l vadă mereu așa
Stătea cu el până adormea, apoi plângea
Totuși terapia funcționa, pustiul se ameliora.
Au trecut ani, acum era la liceu
Avea prieteni, trage prima țigară în wc-u
Stătea prin cartier, ajungea beat acasă
Dar simțea euforie când se făcea varză.
Avea vreo 16 ani, ma-sa era bucuroasă
Când a aflat că pustiul se vede c-o fată frumoasă
După mulți ani, el și ma-sa erau fericiți
Erau bine, în sfârșit, după atâția ani zgârciți.
Dar trece o lună și ma-sa ajunge în spital
Doar o apendicită, aparent ceva banal
Dar după operație ma-sa se simte rău
Doctori îi asigură: „E totul în regulă, zau.”.
Într-o săptămână lungă maică-sa se stinge
Pustiul era acolo, simțea că sufletu-i frige
Își zice că tre’ să fie o glumă proastă
Nu mai percutează, se uită în gol pe fereastră.
Medicii îl leagă de un pat și îl sedează
A doua zi se trezește și pleacă acasă
Îl ajută câteva rude cu înmormântarea
Încercau, dar nu puteau să-i amelioreze starea.
CROȘEU BRUTAL:
Autopsia spune că ma-sa a murit de la o bacterie luată în spital
Dar pustiul nu mai are energie de scandal
Pelinul era dulce pe lângă sufletu-i amar.
Trec luni prin cartier, îl strigau Loco
A primit despăgubiri, aproape un milion de coco
Stătea spart non-stop, baga orice fel de droguri
Se ridicase în cartier, îl știau în multe locuri.
Gagica-sa îl părăsise, asta după ce
Devenise mai neimportantă ca drogurile
Și acum că avea bani, devine tot mai clar
Că intră pești cu mult, mult mai mari pe Sonar.
Și fără să vrea aude ceva sumar
Cum că un fiu de avocat e acum șef de clan
Tresare și decide să cerceteze personal
Pe măsură ce află chestii, era tot mai clar.
Fierbe sângele-n el știind că și-a găsit vedeta
Avea în final șansa să-și ducă la capăt vendeta
Totuși se calmează, știe că-i mult până departe
Avea 20 de ani, decide să facă un pas în spate.
Se mută în chirie într-un cartier îndepărtat
Își acoperă urmele, face totul calculat
Angajează doi inși ca să-i fileze ținta
Știa că în timp o să fie roială chinta.
În doi ani știa despre el cam tot ce se putea,
Ce obiceiuri avea, ce și cu cine învârtea
Știa până și ce fel de mâncare îi plăcea
Știa când, la ce curve și cu ce bani se ducea.
Asta a mirosit ceva, dar era deja târziu
Pustiul mai face un pas în spate, i se părea hazliu
Nu-l mai fila, se distra, știa că-l domină
Oricum obținuse ce dorea, ziua se-apropia.
Într-o săptămână o să-i dea lovitura de grație
Informația-i putere, și când ai bani ai informație
Aflase că-n fiecare Octombrie pe 24
Ăsta se ducea la mormânt la frate-su, Marcu.
În săptămâna aia pustiul a acționat sumar
Singura combinație a fost să își ia un trancan
Înapoi în prezent, pustiul nu are stare
Scoate capul pe geam, e frig, privește-n zare.
Se simțea pregătit, era remarcabil
C-a rabdat doi ani să-i afle un moment vulnerabil
Mâine urma în sfârșit să pună bandaj pe rană
Bagă o Vodkă și-un Gras ca să poată să doarmă.
Se trezește dimineața înainte de alarmă
Își face cafea, starea-i era nasoală
Pulsul mărit, palma era transpirată
Tremura emoționat când se gândea la faptă.
Comandă un taxi, bagă 3 shot-uri de Vodkă
Pe scara nu salută vecini, n-are timp de vorba
Ajunge în cimitir, ținta nu era acolo
Poetic printre alei, se plimbă de colo-colo.
Își pierde răbdarea, în cimitir era solo
Trec trei ore, bagă un pachet de Marlboro
Era tot mai nervos și-i bubuia și capul
Decide să-i vandalizeze mormântul lui Marcu.
Într-o jumate de oră apare și ținta
Ramâne șocat, își sună repede clica
Însă pustiul apare lângă el cu pistolul în mână
Fierul pe tâmplă, apasă trăgaciul fără frână.
Opt gloanțe în cap, ar fi stat la taclale
Se așază lângă el, voia să-i lase o scrisoare
Aprinde un cui, aude sunet de girofar
Fierul pe tâmplă și-i zice: „Vin să vorbim personal”.